Jurnalul unei asteptari

[Mellyssa]

Desi acum cateva zile iti spuneam ca mi-e teama, acum sunt inundata de fericire. Doamne, cat pot sa-l iubesc! As putea muri de atata dragoste. Si el ma iubeste enorm. Sa nu ma mai lasi, Doamne, sa ma indoiesc de iubire lui. De cand suntem impreuna il tot iubesc, cu o intensitate ce nu scade. Dar cand sunt alaturi de el, nu mai vad nimic si pe nimeni, nu mai am timp pentru nimic. El imi acapareaza tot timpul, intrega-mi existenta. Nu mai vreau s a ma gandesc la lucruri rele. El ma iubeste si nimic nu poate umbri iubirea noastra.
Ce tot vorbesc aici? Cred ca dragostea mi-a cam intunecat ratiunea si mi-a limitat capacitatea de discarnamant. De la un timp am tot felul de reactii ciudate si o gramada de atitudini dubioase. Nu mai stiu ce si cum vreau. Stiu doar ca-l vreau pe el, pentru ca-l iubesc mai presus de orice.

[Cami-N]

Mellysa,eu am inteles cam despre ce e vorba in jurnalul tau! Cand am citit primul mesaj,imediat dupa ce l-ai scris ma intrebam uimita daca chiar exista casnicie in care unul dintre soti sa-l iubeasca pe celalalt cu deznadajduire ,nefiind sigur de sentimentele celuilalt. Acum am inteles! Si eu am trait o mare iubire inainte de a-mi cunoaste sotzul.A fost teribil de dureroasa! Era o pasiune nebuna,doar gandindu-ma la acea persoana,durerea imi sfasia sufletul Apoi l-am cunoscut pe Dan si am inceput sa nutresc pentru el o iubire cuminte,care-mi vindeca sufletul. Peste un timp iubirea a devenit profunda,sigura ,m-a facut fericita chiar daca n-am simtit acea pasiune nebuna si dureroasa! Si acum sufletul mi se umple de caldura cand ma gandesc la sotzul meu. El m-a facut sa inteleg ca am facut alegearea perfecta cand m-am casatorit cu el. Daca m-as fi casatorit cu celalalt,nu as fi fost fericita pentru ca eu il iubeam mai mult si as fi avut mereu nesiguranta in suflet.

[Rica]

Si mie mi s-a intamplat cam acelasi lucru Cami. E cam mult de povestit despre sentimentele mele de atunci, si nu am timp. Oricum atunci iubeam cu multa pasiune dar nu stiam sa imi arat sentimentele, nici nu am vreo pretentie de la mine (cea de atunci) pentru ca eram o pustoaica ce traia mai mult in lumea viselor.

[danaG]

Maaaaa, si eu am trait acesta pasiuneeee pe care o povesteam foarte frumos in jurnalul meu de atunci. Dar stiti ceva? Acum sunt tot cu EL.

[Cami-N]

[danaG]

Nu sunt genul care povesteste pe larg......cred ca ati observat . Il cunosc de la 16 ani jumatate. Ne-am casatorit la 21 de ani. Acum am 31 si sunt la fel de indragostita ca la inceput si el pare la fel....... avem doi ingerasi care confirma cel mai bine dragostea noastra de acum si dintotdeauna...... La noi "totul" e pasiune. Si cand ne certam o facem cu pasiune............

[alovel]

Eu am pus intrebarea dar sa si raspund la ea.

Am fost de mai multe ori indragostita cu pasiune dar de fiecare data am fost constienta ca nu va dura si ca deci nu trebuie sa imi fac vise de viitor cu persoana respectiva.
Am iubit o singura data profund, calm, cu intelegere si atasament si cu persoana respectiva am fost sigura ca ma voi casatori. Si asa a fost. La mine.
Dar cum zice insa Rica, omul ravneste la ce n-are si parca cateodata imi lipseste iubirea aceea pasionala

[Cami-N]

[Mihaela_Miruna]

La multi ani si un an nou fericit!