diferenta mare de varsta intre frati

[Mihaela_Miruna]

[MIRI2005]

Pisacioaselor

[oly76]

Eu am un frate cu 9 ani mai mare decat mine. Nu stiu cum era cand eram mica, dar din cate mi se povesteste fratele meu ma adora (s-a schimbat putin cand am crescut si am inceput sa i-l "stresez")
Avantaje (cand creste cel mic): cand am mers la scoala si nu intelegeam ceva stiam ca acasa am profesorul meu personal , copii din vecini stiau toti ca "fratele meu mai mare" vine si i-i bate daca ma supara....
Dezavantaje: fratele meu cand eu am crescut nu putea sa iasa cat si cum vroia el ca "hop" si eu vroiam sa ies cu el sau daca nu cu el cu prietenii mei.
Oricum cand eram mica stiu ca ai mei lucrau in schimburi si pana se facea "schimbul" fratele meu avea grija de mine. A fost o mana de ajutor imensa pentru ai mei.

[danaG]

Ce bine cunosc ce povestesti tu cu iesitul afara numai cu sora mai mica......Nici in tabara nu ma lasau decat daca acceptam sa o iau si pe ea (desi avea doar 5 ani). Si eu eram la varsta la care vroiam si eu la disco.....iar sora mea sustinea sa mearga si ea (cred ca o programau acasa) .
Sincer tot timpul m-am lovit de diferenta "de generatie"......Tot timpul am perceput-o ca pe fata mea.....Si ea ma iubea mai mult decat pe mama (asa zicea) si din cauza asta ma urma si la toaleta . Nu puteam sa-i spun problemele mele de adolescenta ca era prea mica. Si acum e foarte rasfatata (are 21 ani). Dar sunt foarte atasata de ea.........
Acum trecem printr-o perioada destul de complicata: are un prieten pe care eu nu stiu cum poate sa-l mai accepte (i-a facut tot felul de "faze"). Sa fie oare diferenta "de generatie"?

[aceeasi_eu]

Diferenta mare de varsta?Stiu eu?Totul depinde de tine,tu trebuie sa randuiesti in asa fel lucrurile ca BB-ul sa nu-i para o povara celui mare.
Nu stiu daca eu sunt in masura sa-ti dau sfaturi...Am avut destule momente cand mi-am zis:ebine?Uneori a fost ,alteori,nu,dar stii tu,din fiecare greseala am invatat...
De-a lungul timpului...Primul copil venit la tinerete-dragoste ...Al II-LEA,programat impreuna cu micuta.A fost implicata in cresterea lui cu dragoste.A fost mereu in preajma lui,mai ales ca ea era preferata lui.
Era papusa ei de acasa.BBfiind, nu imi amintesc ca fetita sa se fii simtit frustrata.S-a conturat personalitatea BB-ului.Acum au inceput discutiile.Aici trebuie sa ai multa rabdare.Noi ,pariintii le cerem mereu celor mari sa cedeze,insa explicatia trebuie sa fie pe masura.Daca la noi apareau conflicte si cel mic nu dorea sa cedeze ii explicam astfel:,,Fii buna ,mami,tu esti modelul lui,de la tine va invata ce-i bunatatea si vei avea multumire in viitor,,Nu stiu daca atunci chiar intelegea sensul,dar am grija acum cand fratiorul face gesturi surprinzatoare de bunatate(,,vezi,modelul!,,)
S-a bucurat alaturi de noi de fiecare progres al lui.Au existat si conflicte,mai exista ,dar incerc mereu sa-i invat sa-si rezolve problemele pe un ton amiabil.
In legatura cu prietenii:pina prin aII-a au fost mereu impreuna.Apoi au inceput prieteniile de la scoala.El era dat deoparte la inceput ,dar in timp, le organizam jocuri unde participa si el,iar de nu,lui ii gaseam alte ocupatii placute lui,ptr a le respecta fetelor intimitatea.
Acum au cercuri separate de prieteni,dar pot comunica.
Da,fata noastra a avut momente cand si-ar fii dorit sa fie singura datorita responsabiltatilor care apar,dar am avut grija sa-i evidentiez si momentele cu adevarat impresionante dintre doi fratiori,privilegiu pe care alti copii nu-l au.
Baiatul,cel mic pe masura ce se dezvolta recunoastem in comportamentul sau idei ale sorei sale,lucruri pe care noi la un momentdat doream sa i le consolidam fetei,
le recunoastem la el.
Deci sfatul meu:implica-l cu dragoste,fii vigilenta si mai ales fii foarte calma.(acum sunt buna de dat sfaturi...mda...)