by fetitamikka » Sun Feb 05, 2006 4:10 am
[quote="fetitamikka"]stare de spirit ??eram distrusa..imi venea sa plang si nu puteam,aveam doar un nod in gat si abia respiram..apoi m-am gandit la mama..nu cred ca nu ar fi fost de acord sa pastrez copilul mai ales ca ea a luptat din rasputeri sa ma pastreze pe mine si toti ,inclusiv tata era impotriva mea..apoi l-am vazut pe tata"da? uite! asta e fata ta!uite ce a ajuns,descurcati-va!"chiar cred ca astea ar fi fost cuvintele lui catre mama mea..si probabil vesnicele priviri pline de repros..niicnu mai stiu..apoi m-am gandit la tatal copilului..l-am sunat.."vb serios? esti sigura ca e al meu ?"i-am raspuns ca da,insa nu stiam sigur..noi avuseseram contact neprotejat doar imediat dupa ciclu sau inainte,mai fusesera cateva prezervative rupte insa imediat am luat Postinor..respectivul era atunci jumatatea mea-problema e ca nu tineam deloc la el,tineam in schimb la confortul material ,tineam la faptul ca sttaeam la el si scapasem de acasa unde nu mai era de trait cu certurile permanente dintre ai mei,am avut cateva momente de "criza" si m-am intalnit si cu altcineva..am vorbit cu acel "altcineva"-"aaaaaaa ? e al meu ? eu nu vreau copii din flori"-l-am inteles,era destul de tanar si nici c nu avea serviciu stabil,abia avea bani de supravietuit..Eu aveam 24 de ani atunci si eram intr-adevar iresponsabila..nu-mi doream copilasi si nici nu puteam intelege prea bine mamicile,pur si simplu ziceam ca ma voi gandi la asta de la 30 de ani in sus..
m-am hotarat in cele din urma sa..pastrez copilul..apoi m-am gandit la ..toate tampeniile inghitite..toate anabolizantele,pastilele,faptul ca tinusem regim,aspirinele,paracetamoalele,calmantele,etc nu,nu putea fi un copil normal si asta au spus si doctorii-am fost la mai multi..nu stiam ce sa fac,eram nervoasa ,tipam la toata lumea,pe mama am jignit-o rau atunci,m-am certat cu prietenul,am incetat sa imi mai caut servici(oricum,atunci eram in somaj),plangeam mult,nu mai mancam nimic ,la un moment dat am vrut sa vorbesc cu baiatul meu(asa simteam eu atunci,ca e baiat ! CUM PUTEAM SIMTI ASTA??cand eu nici macar nu imi doream copilasi ?iar inviitorul mult indepartat imi dpream fetita)apoi am renuntat.mi-as fi facut si mai mult rau..am fost atat de deprimata incat la un moment dat m-am gandit chiar la sinucidere...e ciudat cat de mult te schimba o sarcina,parca nu mai eram eu,ma incercau tot feluri de ganduri si sentimente si nu ma puteam controla..in fine,pana aici am fost "tare",cosmarul a urmat dupa ce am facut ecografia.(mai am si acum hartiuta aceea ).el era acolo,o pata fara forma exacta rotunda inspre ovala..programare la intrupere de sarcina..zile triste de asteptare..in fine ziua a venit..nedormita la cabinet,picioarele tremurau ,privirea tinta intr-un colt al tavanului pentru ca nu vroiam sa vada si restul pacientelor ca aveam ochii impaienjeniti de lacrimi,nelipsitul nod in gat...ma aud strigata..intru.."da,va rog. se poate mai repede ?"n-am vrut sa mai aud alte discutii caci imi faceau sincer rau..stiu ca am luat niste pastilute,am mai asteptat in salon,nu-mi mai aduc aminte excat procedura caci eram complet debusolata..m-am urcat pe scaulul acela nesuferit ,iar plangeam de nu ma puteam abtine "de frica " le zic eu ca sa ma lase in pace..anestezia..nu stiu cat a trecut..m-am trezit -eram tot acolo-dureri cum nu mai avusesem pana atunci-ele inca mai "operau" acolo,vroiam sa strig sa imi dea niste calmate ceva ca m-am trezit(de parca ele nu vazusera?!) insa ma auzeam bolborosind ceva ce nici eu nu intelegeam..inca nu se oprisera,auzeam sunetul instrumentraului iar durerea aceea nu se oprea deloc..vroiam sa strig si nu puteam,ma dracuiam singura "nu te mai vaita ca asa iti trebuie,d.. sa te ia! bine iti face ! taci si rabda !"..m-au dus in fine in pat de subtiori si m-au culcat pe burta..am patat rau cersaful patului desi pusesea vata multa sub mine...si stand pe burta durerile erau si mai mari...[/quote][size=9][/size]
![[floare]](./images/smilies/floare.gif "O floare din partea mea")
