Calator prin lume

[jenn]

Nu vreau sa intru in polemica,asa mi se parea si mie la inceput ca nu-si afiseaza bogatia.Dupa ce incepi sa cunosti marcile scumpe locale de ex,ai sa vezi ca de fapt unii le afiseaza,dar nu asa tipator ca in alte tari.Am o ruda care sta acolo de 25 de ani si pe care o admiram mereu pt eleganta si simplitatea tinutelor.Nu mi-am imaginat niciodata ce scumpe pot fi lucrurile alea pana cand am fost prin magazine cu ea.Eu am rugat- o sa mergem in locurile ei favorite-multe erau buticuri care vindeau doar designeri locali,nume care nu spun nimic poate international,dar de calitate si piperate rau.In rest,total de acord cu tine,nu vezi pitiponceala,masini de colectie parcate ostentativ aiurea,etc.Bogatii stau de obicei in afara oraselor,in oras au doar ceva mic.

[Arheoloaga]

Avand in vedere vitrinle lor...ma gandeam eu ca cineva si cumpara exponatele;) Oricum, considerand salariul lor mediu sunt indreptatiti cred eu sa se imbrace cu lucruri de calitate. Ceea ce mi-a placut a fost..repet, discretia si eleganta subtila si tocmai...afinitatea pt marcie lor. Nu cunosc realitatea de zi cu zi a unui elvetian; acestea sunt doar impresiile mele ca turist...si stii ca esti tentat sa vezi partile bune cand esti in vacanta:)

[Arheoloaga]

Inca de cand am terminat cu rezervarile pentru Barcelona, aveam clar in minte ca vacanta aceasta va fi altfel. Prima vacanta in trei, cu un bebe de 14 luni pe care...ar fi bine sa nu-l debusolam chiar de tot daca dorim sa ne bucuram de cateva zile de ralx.
Asadar, primul plan a fost....FARA PLANURI, fara lectii facute de acasa, fara itinerarii prestabilite. Destul de complicat, avand in vedere modul nostru deja consacrat de a vizita un loc nou.
O prietena ne-a imprumutat totusi un mini ghid al orasului, cu o mica harta a liniilor de metrou si fotografiile celor mai cunoscute monumente...externe. Eram oarecum resemnati la gandul ca pierdutul orelor prin muzee nu va fi pe placul lui Matteo.
Acestea fiind zise, am aterizat la Barcelona intr-o superba zi insorita si calda...atat cat trebuie. Vecinul nostru din avion, un mexican foarte sociabil, ne-a facut instructajul si ne-a explicat toate caile prin care puteam ajunge de la aeroport in centru. Am ales Aerobus-ul, un autobuz direct, chiar daca ne-a costat putin mai mult decat ne-ar fi costat tren+ metrou, adica 5,65 euro. Dupa 25 de minute eram deja in Plaza Catalunya, un spatiu vast, unde isi au sediul merile banci ale Spaniei. Eram cam la jumatatea distantei intre Rambla si casele lui Gaudi. Am luat o harta mai amanuntita de la un birou turistic (foarte bine organizat orasul din acest punct de vedere) si am pornit spre hotel, undeva in cartierul Master. Destul de mult de mers, dar asa am putut arunca o prima privire strazilor si arhitecturii...si oamenilor.
Fiind deja seara, am reusit doar sa facem un dus si sa stam putn cu Teo la joaca intr-un parc din apropiere a...si am luat cate ceva de la supermarket(apa, pampersi..) In ceea ce priveste locurile de joaca pentru copiii mai mici, am ramas placut impresionata sa vad ca acestea erau ingradite si copiii nu puteau iesi de acolo, sa fuga in strada sau mai stiu eu.

A doua zi, la ora 8 dimineata eram deja iesiti din hotel. Nu am optat pt micul dejun inclus, pt ca ni se parea exagerat sa platim 15 euro de persoana, cand noi dimineata nu mancam mai mult de un croissant cu o cafea. Aveam un cafèbar chiar la parter, asa ca am rezolvat foamea cu doar 4, 60 euro.
Am gasit statia de metrou cea mai apropiata si am facut un abonament pentru trei zile, in total 37 de euro, foarte bine investiti!!!
Prima destinatie: Barceloneta, adica zona plajei si a portului:

Spunea Gaudi, in limba catalana:

Plaja era foarte mare, cu nisip galben si destul de maricel, apa limpede...desi ne aflam intr-un oras puternic industrializat.
In zona Plaça del Portal de la Pau, ne astepta si statuia lui Columb, loc care imi amintea de descrierile romanului meu preferat, care de altfel a constituit pretextul acestei vizite, Umbra Vantului:


De aici, am pornit spre Rambla de S.Monica, Rambla dels Caputxins, Rambla S. Josep si Rambla de Estudis. Mai pitoresti decat artera principala mi s-au parut stradutele laterale, care pareau pur si simplu rupte de agitatia de alaturi:

Casa Bruno Quadros, decorata in stil modernist, cu umbrele si evantaie, pe Rambla San Josep:

O laterala a Ramblei de Estudis, unde locuia (poate) personajul principal al romanului mai sus amintit:



Cautand un loc pt o gustare:

Pana la urma ne-am oprit intr-un loc mai retras, chiar pe Carrer de Santa Anna(strada cu personajul) si am mancat un plato combinado, adica un mini meniu, in aceeasi farfurie, care continea un piept de pui la gratar, cartofi prajiti si salata verde si un ou prajit. Nu se mananca bine in locurile pline de turisti...bucataria trebuie sa functioneze rapid si asa puiul nostru avea gust de peste..fiind gatit pe acelasi gratar. Bine ca nu suntem simandicosi si bagam orice.
Cu burtile pline am plecat spre Barcelona medievala, facand un mic popas pentru a hrani si piciul si a-l lasa putin la alergat.
Partea medievala se bucura de o arhitectura gotica prin excelenta, sobrie si delicata in acelasi timp. Aici am vazut Catedrala Sf. Eulalia, Biserica Santa Maria del Mar, Palatul Regilor si Arhivele Coroanei:



Cripta romana:

Si o gradina interna superba, la sediul Arhivelor:

Si o alta in fata bisericii Santa Maria:


In mijloc, un curmal de 100 de ani:

Am zabovit mult pe aici...eu iubesc istoria medievala, atat de chinuita si judecata.
Cum Matteo era destul de plictisit, am "detectat" un parc destul de mare in apropiere, Parc de la Ciutadella.
Pe drum am admirat fantasticul si pitorescul stil barcelonez:





Imagine din parc:

Si ramasite ale Expozitiei Mondiale din 1888, Muzeul de Zoologie si Arcul de Triumf:


Cam asa s-a terminat prima zi a plimbarii noastre. Nu stiu cati kilometri am mers...nici nu conteaza, satisfactia si bucuria ochilor si a sufletului ne-a recompensat. Matteo a mancat mai bine ca niciodata seara si a adormit repejor...Urmau alte doua zile la fel de pline.
Va urma...

[mischaela]

unde e butonul de like?

[Arheoloaga]

Incurajati de mersul cat se poate de bun al lucrurilor, in primele doua zile si de ...rabdarea de care Teo parea sa dea dovada, am continuat periplul nostru pe strazile Barcelonei. Asadar, a treia zi, ora 8 eram deja intr-un barulet obscur lanca statia de metrou Urgell, pentru micul dejun. Am stabilit, intre o imbucatura si o gura de cafea, care avea sa fie itinerariul zilei.
Prima oprire: Sagrada Familia, capodopera aproape de nebunie a arhitectului modernist, Antoni Gaudi.

Abia ce iesi de la statia de metrou, esti cumva invaluit poate chiar...zdrobit, de maretia acestui monument. Este enorm din toate punctele de vedere si este lesne de inteles cum, la mai mult de 100 de ani de la inceperea constructiilor, ramane un subiect controversat. Nu stiu daca Gaudi a avut in vedere planul de dezvoltare urbana si industriala a orasului...dar cert este ca, blocuri de locuinte si cladiri de birouri au ajuns..."perete in perete" cu unul dintre proiectele cele mai indraznete ale lui Gaudi.
Ca orice catedrala de proportii uriase, durata lucrarilor se poate intinde pe mai multe secole, asa ca, santierul inceput in 1882 este posibil sa fie finalizat abia intre 2026 si 2030. Apropos de santier, insusi creatorul si ideatorul proiectului, Antoni Gaudi, si-a gasit sfarsitul in fata catedralei, lovit de un tramvai. Se pare ca infrastructura intregului oras fusese bulversata pentru "a face loc" lucrarii.
Coada pentru a putea admira interiorul, dadea roata catedralei...pe doua randuri. Am avut intentia de a astepta, dar Teo nu a fost deloc de acord. Am ramas putin in parcul din fata, am admirat pictorii ce schitau profilul Sagradei si am dat si noi inconjurul catedralei iar apoi ne-am indepartat usurel pe Avinguda Diagonal, pe undeva dezamagita si pe undeva fascinata de ideea geniului consumat de propriile creatii ,pe care putea atat de bine sa le imagineze, apoi sa le puna pe hartie dar...fara a reusi in totatlitate sa le aplice. Un artist nascut inaintea timpului sau.

Cum semnele oboselii acumulate in primele zile isi faceau simtite prezenta, ne-am continuat drumul cu Matteo cand pe jos, cand in brate, cand plangand din toti rarunchii in carut. Dupa cateva biberoane de apa si o gustare...a adormit si noi am realizat ca nu aveam nici cea mai mica idee unde ne dusesera pasii. Consultand harta, ne-am dat seama ca eram foarte aproape de Monumental, arena luptelor cu tauri. Am trecut destul de repede prin fata ei, programul era afisat, sambata dimineata urma o corrida...si asa am aflat si eu ca, omorarea animalelor pt distractia poporului mai este inca in vigoare, in ciuda tuturor miscarilor animalistilor.
Desi dupa nici 20 de minute copilul nostru era fresh, ne-am continuat plimbarea pe Passeig de Gràcia unde multe lucrari moderniste isi arata fatadele.
Cea mai interesanta constructie din zona, ramane Casa Batllo, o reinterpretare a lui Gaudi, a unei case deja existente. Efectul este fantastic, de plutire, in ciuda multelor elemente decorative:

Imediat langa, se afla casa Ametller, edificiu ce aminteste casele nordului Europei si pentru care, arhitectul Cadafalch a inventat aceasta fateta in scari:

La urmatoarea intersectie nu am mai continuat drumul, ci am intrat pe o laterala, unde ne-a intampinat aceasta..."instalatie" despre care nu stiam absolut nimic:

Am aflat ulterior ca edificiul, construit in 1885 este una dintre primele expresii de modernism si a fost sediul unei edituri: Editorial Montaner i Simon.
Totusi, unul dintre locurile cele mai cunoscute ale Barcelonei ramane Casa Milà sau La Pedrera:

Aceeasi senzatie de "usor", de "plutire" obtinut miraculor cu ajutorul pietrei.
Cam pe la ora 14.00 ne-am indreptat spre o terasa, cu gandul de a manca ceva. Am gasit un loc dragut pe Rambla de Catalunya, o Rambla paralela celorlalte si cu siguranta mult mai putin aglomerata. Ceea ce noi insa nu stiam, era ca ora 14 era momentul principal al pranzului. In Italia...dupa 13.30 in general este destul de liniste prin restaurante si terase si gasesti repede masa. Aici am asteptat putintel...dar la urma am mancat, de acum obisnuitul, plato combinado si un tris de paste.
Am trecut apoi rapid pe la supermarket, am luat ceva jamon iberico si alte salate locale pt a ne face singurei tapas in camera . Tapas ar fi mici tartine cu diferite produse locale (ansoa, jamon etc)
Doua ore intregi am dormit...copilul inca mai sforaia cand noi pregateam totul pt o iesie de seara.
Au urmat doua ore de Ramblas, port, claite cu crema de caramel si mici cumparaturi:


Pe la ora 23 am reintrat in camera doborati de aceeasi dulce oboseala.
Va urma...

[carstea_diana]

Mersi mult Raluca pentru toate detaliile si imaginile pe care le imparti cu noi. Ma intereseaza in mod deosebit orice detaliu pe acest subiect pentru ca in martie, la anu', am si eu planificate 5 zile la Barcelona.
Care este cel mai bun abonament/mod pentru a circula pe acolo 5 zile? Mersi mult