Sarcina sau avort :(

[cristina2012]

[Arheoloaga]

Delicata problema...De fiecare data cand vad un astefel de subiect imi propun sa nu ma amestec, de teama de a nu fi inteleasa gresit. Sa zicem ca acum e momentul sa risc. Nu mai intreb cum de ai ajuns in situatia asta...ce protectie foloseai si asa mai departe.

Locuiesc intr-o tara in care catolicismul a devenit o prelungire a comportamentului social, astfel incat oameni nepracticanti, urmeaza poate in mod inconstient regulile impuse de religie. Ca urmare, despre avort rareori auzi. Niciun medic nu practica o interventie pt intrerupere de sarcina...la alegerea mamei. Doar cazurile medicale, atunci cand fatul pune in pericol viata mamei sau fatul nu este dezvoltat corespunzator se ia in calcul solutia avortului. Dar si in aceste cazuri se incearca imposibilul pentru evitarea unei astfel de interventii. Totusi, trebuie spus ca in aceasa tara, oricat de imperfecta ar fi, exista institutii care sa sustina femeia intr-un moment critic, institutii care sa poata ingriji si educa un copil dat spre adoptie in mod corespunzator.
Nu stiu care va fi pana la urma decizia ta...(pt ca este imperios necesar ca decizia sa fie doar a ta). Avortul este in sine o abandonare, o abandonare fizica, un mod de a spune "nu te doresc". Adoptia pe de alta parte este o abandonare mai blanda...dar tot un fel de avort. Nu stiu cum sunt legile in Romania in ceea ce priveste copiii abandonati, dar mi-e greu sa cred ca poti alege o familie frumoasa, care sa il educe si sa il iubeasca din momentul nasterii. De obicei astfel de copii raman o buna bucata de timp in orfelinate...apoi luati in incredintare si asa mai departe...Din pacate sunt prea putine povestile despre copii orfani fericiti.
Vezi tu...un copil ori il doresti ori nu. Daca nu il doresti...intr-un fel sau altul tot este sortit avortului: fizic(intrerupere de sarcina) moral(adoptia) si sentimental (prin impresia ca este o greseala, nedemn de dragostea mamei). Daca insa este dorit...oricat de incert ti-ar parea viitorul, cred eu ca vei gasi resurse nebanuite, vei lupta, vei munci si vei reusi sa ii oferi ceva pt a avea intr-adevar o viata.
Pana la urma tot ce trebuiesa aflii este daca si cat de tare il doresti...Avand acest raspuns vei lua decia corecta.
In cazul tau...oricat de bine intentionate am fi noi, fetele de pe acest forum, tot nu putem evita sa fim subiective, sa ne raportam la propria situatie in loc de a ta. Asa ca...citeste toate parerile si trage propria concluzie!

[cristina2012]

In Romania, familiile care doresc sa infieze un copil asteapta luni sau chiar ani de zile pana sa se gaseasca un copil pentru ei. O mare problema apare atunci cand copilul are situatia incerta, adica atunci cand mama paraseste copilul in spital, sau cand nu colaboreaza cu protectia copilului si organele pentru adoptie si nu se prezinta la termenele de judecata, etc. Daca mama se gandeste din timp, sau chiar imediat dupa nastere, lucrurile se pot rezolva cu bine, copilul trecand de la mama la persoanele care ii vor fi parinti adoptivi.
Exista si in Romania ong-uri, asociatii la care mamele singure pot apela pentru sprijin, fie pentru a-si pastra copilul, fie pentru a-l incredinta spre adoptie.

Orice om in viata intalneste situatii cand este respins, abandaonat. Desi sunt dificil de depasit uneori, sunt intotdeauna mai bune decat moartea. Daca copilasul nu este dorit de mama, poate fi insa lumina ochilor parintilor adoptivi. Va intelege ca pentru ei a venit pe lume, chiar daca biologic s-a intamplat sa-i dea nastere o fetiscana.

Cand ne vin astfel de ganduri, trebuie sa ne punem intotdeauna in pielea celui care sufera cel mai mult si care nu se poate apara nicicum, adica a copilului. Ce as prefera eu, sa ma paraseasca sotul meu, sau sa ma ucida... Eu una aleg sa ma paraseasca. Desi nu mi-ar fi usor, mi-ar ramane toate celelate bucurii ale vietii si apoi... poate ca peste ceva timp va regreata si lucrurile se vor aranja intre noi... Din moarte nu se mai intoarce nimeni, poate doar ca sa isi ceara sangele de la cei ce l-au ucis.

Daca ma pun in pielea mamei, iar nu mi-ar fi usor. Dar cum acel copil exista datorita mie, ca am calcat stramb, ca nu m-am protejat corespunzator (nu conteaza), macar sa nu plateasca el saracul gresala mea. Mie nu imi va fi usor nici cu amintirea avortului, cu gandul uciderii propriului copil si nici sa-l abandonez dupa ce-l nasc, dar intre cele doua, daca ma gandesc in perspectiva vietii mele, nu doar la urmatorul an, e incomparabil mai bine sa stiu ca am facut tot ce am putut eu ca sa ii fie bine pe lumea aceasta, daca nu cu mine, macar sa ma ingrijesc sa ajunga in bratele unor parinti care il vor iubi si il vor educa.
Pana la urma, practica arata ca exista multe femei care regreta ca si-au avortat copii, dar nici o femeie care a nascut nu regreta acest lucru.

In Bucuresti, la maternitatea Giulesti au ars de vii in sectia de terapie intensiva 11 bebelusi prematuri. 5 sunt morti, 6 se zbat inca intre viata si moarte. Lumea intreaga este ingrozita. Oare se gandeste cineva ca doar cu un etaj mai jos se alfla cabinetele unde sa fac avorturi?!?!?! De sufletele acelor mii de copii nu se milostiveste nimeni?!?! Pe asistenta criminala (fara voia ei, din neglijenta) lume ar linsa-o. Pe mamele criminale care platesc doctori criminali sa le ucida bebelusii chiar in pantece, nimeni nu le condamna. Intre prematurii arsi de vii in incubatoare si bebelusii avortati zilnic, este o diferenta de doar cateva luni...

[mischaela]

150 de copii abandonati in iasi ...
vreo 70 in vaslui ...

...
ce sa intelegem?
http://stirileprotv.ro/stiri/social/sfa ... ncare.html

[helenah]

Bietii copilasi. Cum vin ei pe lume, doriti sau nedoriti, ei vin. Nimeni, absolut nimeni nu are dreptul sa curme viata lor, nici macar la 5 saptamani de sarcina. de la 4 saptamani deja o inimioare, chiar daca intr-o forma mai ciudata, bate, bate, bate pana cand cineva horaraste ca are dreptul sa o opreasca.