Vreau un phiholog pe forum.

[loredanalisca]

ca se sperie sa vorbesti mereu cu el, si nu-l forta sa stea langa copii , nu-l forta sa le dea [b]

asta am citit si eu pe undeva si nu procedez gresit

si mi-e de ajutor sfatul tau cu f ca sa nu il iau in brate si sa-i atrag atentia, o sa incerc sa vad daca tine

azi in parc a fost mai sociabil, am luat multe jucarii si am atras copii in preajma lui cu ele, el s-a uitat la ei si daca nu i-a convenit ca se joaca careva cu jucaria lui s-a dus si a cerut-o cu mana intinsa, eu am avut noroc de parinti cu bun simt care stiau cum sa procedeze sa nu se iste scandal si asa am relationat bine

mai e si cate una care nu se ocupa de copil si il lasa in voie si respectivul copil vine la Sergiu si ii smulge jucaria din mana, la chestiunea asta eu reactionez ca nu vreau sa planga, daca mama-sa nu ii spune nimic ii spun eu [/b]

[Aricioaica84]

Sunt noua pe forum, insa sunt psiholog si educator prenatal Lamaze in formare.

As putea sa va dau un feedback legat de comportamentul copiilor ce il discutati aici.

Copiii au temperamente diferite, pot fi fie mai introvertiti fie extravertiti, insa indiferent de acesta, incercati sa-l acceptati asa cum este. Nu incercati sa-l fortati sa fie mai sociabil daca el nu simte nevoia asta, in schimb, ii puteti fi alaturi sa ii dati incredere sa se exprime asa cum poate in relationarea cu ceilalti.

Copiii dezvolta diverse tipuri de frici (de intuneric, de monstrul din dulap, de baubau....) in momentul in care isi dezvolta constiinta morala si isi dau seama cand sunt

[AncaMurar]

Sper sa va fie de folos

Cabinet de psihologie ANCA MURAR
Consilier

[adeluta75]

Apreciez cand un psiholog ofera un sfat gratuit pe forum, fara a astepta o recompensa...de aceea a fost deschis subiectul si nu pt a se face reclama unui cabinet de acest gen.

[mischaela]

o fi ruda cu doamna doctor clavinia ...

[bibishka]

mami s-a fi gandit ca ne e rusine sa intrebam ceva aici....sa nu ne facem de ras ca suntem pe campii ....si de aceea a dat adresa de la cabinet....

[AncaMurar]

Va multumesc pentru feedback.
Cu tot avantajul incontestabil - rapiditate si economie de resurse - al sfaturilor date pe forum, comunicarea directa cu un specialist, expunerea elementelor relevante ale <<problemei>> si personalizarea interventiei sunt esentiale pentru primirea unui sprijin eficient. Comunicarea directa contribuie si la o mai buna deschidere a persoanei care se confrunta cu problema/impasul/starea de disconfort decat in cazul in care descrierea situatiei se face public, cu mijloacele relativ limitate ale exprimarii in scris, pe forum.
In cazul in care pe acest forum vor aparea nevoi de asistenta in domeniile mele de competenta si experienta, pot oferi cu placere o opinie, in masura in care aceasta va fi solicitata. :)
Toate cele bune,
Anca

[bibishka]

pai D-na Anca sa incep eu
am o fetita de 9 ani si 8 luni.
ea foarte atasata de mine. nu ne-am despartit niciodata noaprea sa zic asa....ca ziua a mai fost in excursii fara mine.
anul trecut la insistentele mamei am incercat sa o las acolo in vacanta....a stat ziua insa noaptea a fost un chin. dimineata la 6 plecam sa o iau ca nu se oprise din plans, desi mama se straduise sa-i faca tot ce se putea face , pt a o potoli. a trecut cu bine peste acest episod.
anul acesta a fost luata de bunicii paterni, impreuna cu varul ei la olanesti. lainceput a incantat-o ideea. inainte cu 2 zile a oscilat daca sa mearga. in noaptea dinaintea plecarii era putin stresata , dar a zis ca se duce 100%....noaptea a avut un episod , de ne-am speriat....s-a trezit si din somn a plecat grabita spre usa de la terasa. a deschis-o ....sotul a sarit ca o tot intreba unde se duce...ea balmajea ceva si s-a prins ca nu-i ceva in regula....cand a prins-o de mana ea striga la bunica sa nu plece fara ea....
noi am pus asta pe seama stresului , ca pleaca fara noi etc.
insa acolo in primele zile totul era ok....ne suna , o sunam ...pana cand mai avea 2 zile sa vina acasa....am vb cu ea si s-a pus pe plans ca ii e dor tare de mine.....abia am impacat-o .i-am zis ca dimi. mergem sa o luam. nu a vrut. s-a calmat. dimineata iar a plans....seara la fel. dimineat urmatoare pana au facut bagajele iar criza de plans....
cand a venit mi-a spus ca nu mai vrea sa fie despartita de mine niciodata...i-am explicat, am vb. credeam ca am facut-o sa inteleaga ca e mare , ca de acum incolo are nevoie de mai multa libertate etc....
zilele trecute a fost invitata de o colega la ziua ei. a acceptat sa mearga , dar inaite cu o zi mi-a zis ca ea nu merge decat cu mine....ea care se ducea la petreceri ff incantata si nici nu-i pasa ca uneori mergea cu cumnata sau singura o lasam acolo....ok. zic....si tot repeta daca am sa stau cu ea....de la un momentdat m-am enervat si am tipat ori vrei sa mergi ori ma lasi in pace ca ma suar si nu mai merg cu tine, ce sunt toanele astea''
ea a venit la mine si mi-a spus ca atunci la olanesti a plans continuu. si noaprea statea in baie si pangea si isi inchipuia ca nu o sa ma mai vada niciodata. si multe din astea.m-am ingrozit. m-am simtit vinovata ca am lasat-o mai alesca stiam ca socrela nu-i asa atasata de ea. o vad acum foarte speriata....mai acum de curand , pe la 9 dimineata , cand vin sus la ea....vad cum patul se misca si ea suspina....am crezut ca plange ca noi am plecat jos si ea a ramas sus dormind, si cand s-a trezit nu ne a vazut....insa ea dormea....am trezit-o plangea de rupea. visase ca eu plecasem si ea nu ma mai vedea niciodata....
ma ingrozesc astea. pt ca ea a fost o fetita curajoasa,comunicativa, prietenoasa ....dar si atasata de mine....seara trebuie sa ma bag in pat langa ea paNa adoarme....dar niciodata nu a dus chestia asta la extreme....adica in halul in care este acum...ca se vede ca-i foarte stresata pe chestia asta si ma sperie
de aceea nu stiu ce sa-i zic
cum sa o incurajez
poate ma ajutati cu un sfat
multumesc

[letzy81]

Am nevoie si eu mare nevoie de un sfat.

In urma cu o luna am pierdut si cea de-a doua sarcina. 2sarcini pierdute intr-un an.Ne dorim foarte mult un copil.
Problema cea mare este ca am intrat intr-o stare de depresie continua.Stiu ca ar trebui sa merg la un psiholog,"face to face'' dar din mai multe motive nu pot acum.
Urmeaza sa-mi fac cateva analize sa aflam cauza sarcinilor oprite in evolutie si eu sper ca in 6 luni sa ne punem pe treaba pt bebe.Ce parere aveti,este prea devreme tinand cont de starea mea depresiva?
Trebuie sa spun ca intr-un colectiv ma simt foarte bine dar cum raman singura ma apuca plansul!
Oricum sunt sigura ca pana nu o sa am un copil nu o sa scap de depresie. Deja am facut din asta scopul vietii mele!
Imi cer scuze pt exprimare,nu e punctul meu forte.
Va multumesc mult!

[bibishka]

mai Letzy ,da ce se mai inghesui duamna doctoresa sa ne raspunda.....ea nu vroia decat reclama sa =si faca.....caci in seara aia cand a fost atacata a raspuns imediat....iar cand am intrebat si noi ceva , nu a mai dat pe aici