Copiii respinsi

[lili_ang]

Din pacate ai mare dreptate, dar gesturi de acest gen sunt multe.....Chiar ieri in parc un baietel lovea tacticos fetitele cu o lopatica in timp ce mama lui barfea la o tigara cu o prietena!!!! Cand o alta mamica s-a dus si i-a reprosat ca i-a lovit fetita, tot ce a gasit de zis mamica baietelului a fost: Si eu ce vrei sa-i fac???? Atata tot......
Nici nu ma mira ca acei copii dintr-un centru de plasament sunt mai bine educati!!! Eu am fost o singura data la un centru de plasament, era o sarbatoare ceva, nu mai stiu exact....si n-am fost om doua saptamani, cat am putut sa plang....

[ariannna]

[ariannna]

Acum am terminat de citit ce a scris BungauDoris( a trebuit sa fac o pauza....)Tot respectul pentru pedagoga si sper cu toata inima ca multe pedagoge sunt asa si nu numai....le dau si dragoste.

[Cristina_si_Ingrid]

Acesti copii sunt speciali, iar cand sunt mai mari sunt mai retrasi. Asa erau cei pe care i-am cunoscut eu. Trebuie sa-i intelegi. Se ataseaza foarte repde de cineva care le da aceasta sansa.

[gabi-cta]

Prima intalnire cu acesti copii si pt mine a constituit un soc. Dar pe parcursul anilor mi-am mai revenit. Pt ei viata este pe fagasul normal Ei nu pot compara ce simt ei cu ce simtim noi. Pt ei nu exista o alta notiune de mama (vorbesc de cei mici). Desigur, observa si ei diferente multe dar sa stiti ca este ca in cazul (de ex) unui orb din nastere. Noua ne e mila ca nu poate vedea, ca noi, insa el percepe felul sau de a fi ca pe ceva normal. Ala este universul lui si nu poate compara cu altul ca sa poata spune daca e fericit sau nu. Sper ca m-am facut inteleasa! M-am exprimat cam... lung.

[ariannna]

Am inteles Gabi si e o alinare....