Sub zodia abuzului

[Arheoloaga]

Am citit si am recit povestea ta...m-a pus pe ganduri pe alocuri, mi-a trezit unele amintiri si cel mai adesea m-a intristat.
Nu intamplator ai inceput relatarea prin a descrie perioada copilariei si a adolescentei. Esti o femeie inteligenta, te-ai analizat, ai cautat "samanta" problemelor tale si ai si gasit-o. Ceea ce ma nedumereste este lipsa oricarei reactii din partea ta, atunci ca si acum.
Este clar ca mama ta a gresit enorm cand a decis sa cresti cu bunicii. Nu ati reusit niciodata sa aveti o relatie mama- fiica adevarata...si nici nu aveati cum...Ea se trezise cu o copila de 10 ani acasa, cu personalitate, cu trasaturi de caracter modelate de altcineva. Ea, mama, nu isi adusese nicio contributie si uite cum apar frustrari deja de ambele parti.
Dar nu vreau sa mai repet ceea ce tu deja ai explicat foarte bine...chiar mult prea bine. Faptul ca tu iti amintesti atat de clar toate lucruile ce te faceau sa suferi deja din copilarie ma fac sa imi dau seama cat de incercat este sufletul tau. Si eu am trait multe si am suferit in copilarie(parinti despartiti, divort urat, "impartit" copii, rautatea celor din jur, vorbe grele etc)DARam luptat cu resentimentele...am cautat sa schimb eu ceea ce altii nu considerau firesc sa schimbe. Nu ai cum sa traiesti armonios cu atata amaraciune si resentimente stranse de-a lungul timpului!!! Cred ca aici este marea problema care "nu te lasa" sa iti gasesti fericirea. Sufletul si mintea ta"e programata" sa se indrepte numai spre lucruri negative...si asta din cauza educatiei parintilor tai care nu te considerau de incredere, nu te considerau curajoasa, desteapta, capabila sa faci alegeri. De asta continui sa stai langa un barbat care te agreseaza, pt ca undeva in subconstient crezi ca meriti pt ca tu nu esti buna de nimic.
Dar nu este asa! Toate meritam ceva mai bun, meritam sa fim multumite cand ne uitam in oglinda...sa ne asumam si bune si rele fara a avea la urma cicatrici pe suflet!
Esti atat de tanara...la varsta ta esti pregatita sa cuceresti lumea stii? Hai...incepe cu tine insati...
Pleaca de langa omul acela, cere ajutorul unui psiholog care va sti exact cum sa te faca sa iti recapeti increderea in tine si mai ales sa treci peste traumele care te-au afectat in trecut. Si uita de resentimente...nu fac altceva decat sa te adanceasca in suferinta. Daca ai ceva pe suflet spune, incearca sa explici parintilor tai(mai ales ca acum esti femeie in toata firea), nu mai tine totul secret intr-un ungher al mintii.
Tu, mai intai de toate trebuie sa faci pace cu tine insati, sa intelegi cine esti si sa...reactionezi!!!

[adeluta75]

Uuneori cand citesti asa ceva ,ai impresia ca nu poate fi totul adevarat....dar eu cred ca este.
Cele ce iti intind o mana, oarecum se regasesc in anumite capitole din viata ta....au trecut prin ceva asemanator poate....
E trista povestea..cumplit de trista....am si eu povestea mea...offff...dar merg mai departe....si tu trebuie sa mergi chiar daca ai 2 copii de mana.
Daca stau sa ma gandesc bine,uneori un copil poate fi salvarea ta....eu asa cred...copilul nu te lasa sa cazi....pt el trebuie sa te ridici.
Din pacate sunt foarte obosita..nu am reusit sa citesc cu atentie tot ce ai scris..dar imi voi face timp ..voi citi si voi revenii..

[adeluta75]

[dolor]

Ce pot sa zic? Acestea sunt cateva puncte de reper din viata mea, care mi-au venit in minte in timp ce scriam. Le-am asezat in fata ochilor vostri pentru a intelege mai bine adevarata mea problema - cea cu sotul meu. Sau, mai bine zis, cea mai arzatoare problema.
Lucruri urate care m-au marcat au fost multe. Au fost si lucruri frumoase in viata mea, nu pot nega.
In mare pare reusesc sa ignor resentimentele pentru ca nu sunt o persoana ranchiunoasa, dar evenimente de genul asta ma dau peste cap.

[dolor]

Problema mea este ca am fost educata sa nu refuz, sa nu spun nu - in casa nu aveam voie sub nicio forma sa refuz o sarcina sau sa-mi contrazic parintii sau sa vreau sa fac altfel decat ziceau ei. Altfel, insemna o lipsa de respect si de dragoste fata de ei. Iar eu fosesem educata in a-mi respecta parintii. Drept urmare, incetul cu incetul vointa mea mi-a fost inabusita.
Daca faceam ceva "de capul meu" nu-mi tihnea - trebuia sa am aprobarea alor mei.
Ce m-a durut a fost ca aceasta obedienta s-a dovedit pana la urma inutila si chiar daunatoare - multe le-am patimit in viata din cauza ca nu am avut puterea sa spun nu, iar pana la urma tot nu am iesit bine in fata alor mei. Asa ca......

[LauraC]

Arheoloaga, foarte fina analiza. Sunt lucruri pe care i le-as fi spus si eu lui Dolor. Poate nu atat de bine ca tine.

Dolor, draga mea, aduna-te, cauta supapa care sa te scoata din acest marasm. Pana la un punct ma regasesc in povestea ta. Ce nu inteleg este de ce continui sa traiesti aceasta viata. Ia-ti copiii si incepe o alta viata. Nu te irosi, draga mea. Pentru tine, pentru copii...
Ai fost educata sa nu spui nu. Si eu... si am pierdut atat de mult... dar intr-o buna zi am avut curajul de a spune nu. M-a luat pana si pe mine ameteala... Ai fost educata sa nu-ti contrazici parintii. Si eu... dar, intr-o buna zi am avut curajul de a-i contrazice, ba, mai mult, de a purta o discutie lamuritoare. Si dupa asta am invatat sa ne acceptam. Chiar daca mai sunt neintelegeri, vorbe care dor, mare parte din durerile vechi au fost lamurite.

Asadar, incearca sa dai la o parte prejudecata si inchistarea. Meriti ca macar de acum inainte sa incerci sa-ti faci o viata frumoasa. Si, mai ales, linistita.

[carstea_diana]

Este extrem de nedrept ca in viata cuiva sa fie atatea evenimente negative...abuz sau nesansa, este NEDREPT!
Insa admir taria ta si puterea de a merge mai departe, in ciuda tuturor. Nu ti-a fost usor dar ai reusit sa mergi inainte si cu siguranta meriti o viata linistita. Nu va compensa cu nimic anii in care nu a fost asa dar macar trebuie sa incerci sa fii fericita. MERITI asta!

[oanadd]

nu uita dolor. puterea de a schima ceva este doar la tine. tu esti singura care poate face ca ceea ce traiesti acum sa devina o amintire urata. trebuie sa ai incredere in tine, doar. curajul o sa-l prinzi pe parcurs, cand ai sa simti pentru ce bine poti sa te simti in pielea ta, traind libera si fericita. nu te lasa invinsa. nu te da batuta. viata merge inainte si mereu ar trebui sa mearga numai inspre bine. mergi inainte si tu. sa nu-ti fie frica sa infrunti. nu trebuie sa fie nimeni de acord cu tine si nici sa-ti dea dreptate. nici macar nu trebuie sa te consulti. trebuie sa faci tot ce este mai bine sa duci o viata asa cum merita fiecare dintre noi. eu nu cred in regretele care se repeta. a doua sansa nu poate fi a treia. poate nici tu nu vei avea o a doua sansa daca nu incerci sa schimbi ceva. sa nu crezi ca te vor sanctifica pentru ca ai stat cuminte si nu ai batut cu piciorul si ca ai incasat cumintica pumnii. eu in locul tau as divorta imediat. as merge pe drumul meu, dupa regulile mele, fiindca este vorba de viata mea. viata trebuie traita in doi, nu in doi de unul singur. si daca o sa gasesti scuze in lipsa unei case, a unor resurse financiare nu vor fi decat lasitati.
fii tare, nu te lasa. nu te mai obosi sa le explici ca au gresit, fiindca nu vor accepta niciodata. fa-ti bagajele, ia-ti copilul si mergi la parintii tai, peste capul loc, pana divortezi. fa-te comoda intr-o camera si da-i afara daca incearca sa te faca sa te razgandesti. ia-ti o camera cu gazda daca poti. e cazul sa incepi sa traiesti. pana acum ai supravietuit doar. pana nu vei lua propria via in mainile tale vei fi mereu condusa de nesansa. schimba ceva acum, cat nu e prea tarziu. gandeste-te inclusiv la viata copiilor tai. a trai cu un om care desi e un tata bun loveste si e absent nu e o viata corecta. nici macar placuta. numai tu poti face ceva pentru tine.

[Arheoloaga]

Dolor, ma intrebam ce mai faci...daca s-a schimbat ceva, daca ai facut primul pas spre "mai bine".

[coca pisiceanu]

Dolor, am ramas profund impresionata de ceea ce am citit....e o poveste trista....insa aceasta poveste intr-un moment va avea si un deznodamant.
......nu stiu ce ai mai facut de atunci....m-as bucura sa aud ca esti bine...insa asa cum este viata ta, tu trebuie sa lupti, trebuie sa fii puternica de dragul celor ce le-ai dat viata....au atata nevoie de tine! Nu stiu daca e alegerea potrivita sa renunti la el......nu e usor cu doi copii si cand spun asta, vorbesc in cunostinta de cauza.....si totodata nu poti rezista acestor trairi la infinit....
"Cand toate usile sunt inchise....asadar nu mai exista nici o portita de scapare.......nu te descuraja, undeva exista o fereastra deschisa.....trebuie doar sa o cauti."
Acesta a fost raspunsul unui preot...un om caruia m-am confesat intr-un moment in care viata-mi parea un drum ce voiam sa-l termin cat mai repede.....