by cristina_gl » Thu Sep 27, 2007 1:38 pm
Brusc, am dorit sa-mi recitesc jurnalul de aici. Si ,,am aflat" ca am trecut prin niste stari vecine cu depresia. Acum stiu exact de ce, desi banuiam de atunci. Cuvintele nu pot cuprinde ceea ce inseamna Cezar pentru mine, mult mai mult decat cariera, profesia sau altceva. DAR: starea de spirit pe care o am in momentul de fatza este extraordinara! Revenirea la serviciu mi-a dat, pur si simplu, aripi. Sunt multumita, ma simt motivata, am redat un nou sens vietii mele. Iar aceasta grozava schimbare este in beneficiul puiului meu: nu mai sunt nervaosa, am rabdare cu el, orele petrecute impreuna imi dau energie si vitalitate. Da, ma simt implinita si consider ca toate mamele pentru care cariera inseamna ceva ar trebui sa se intoarca la serviciu, sa-si vada si de acest drum. Sincera sa fiu, si eu am simtit ca ma plafonez in cei doi ani petrecuti acasa. Am avut momente cand m-am judecat aspru pentru aceste sentimente, fara sa fie nevoie sa ma mai judece si altii. Apoi mi-am dat seama ca, put si simplu, am nevoie de tot ceea ce fac in profesie.
Sunt mame si mame. Eu nu judec pe nici una, indiferent de decizia pe care o ia. Ar fi etrem de nedrept sa consider ca o mama care renunta la serviciu in favoarea puiului greseste. Cum la fel de nedrept ar fi sa arat cu degetul o mama care petrece doar 1/2 de ora pe zi cu copilul. Nu inteleg de ce cineva trebuie sa acuze, doar pentru ca altcineva are anumite sentimente firesti, sau ia o anumita hotarare legata de ceea ce discutam noi.
A! Si sunt obosita, extrem de obosita tot timpul. Dar pentru starea de multumire interioara, merita de 1000 de ori si mai bine!
