ADHD - o problema?

[marx]

Buna ziua,
In ultimele zile banuiesc ca si voi vizionati la tv o reclama pentru ADHD si pentru abordarea acestei boli la copii.
Pentru ca si copilul meu este agitat si intarzie pe anumite planuri sa invete cum invata alti copii desi pe alte planuri pot spune ca compenseaza, chiar mult, si pentru ca s-a ajuns la gradinita sa fie considerat un "copil problema" am zis sa postez acest subiect.
Stiu, in primul rand ar trebui sa merg la medic, si recunosc ca nu am mers. Nu sunt impotriva abordarii medicale a acestei probleme, vreau sa fie clar inca de la inceput.
DAR... , toata aceasta tevatura pe marginea ADHD mi se pare cam prea ciudata si cu tenta chiar comerciala. Eu as vrea sa se interzica acea reclama tv despre ADHD pentru ca s-a ajuns ca sa fie respinsi copii din gradinita, foarte simplu si fara multa analiza a problemei, pur si simplu pentru ca ar avea ADHD sau ar fi susceptibili de ADHD. S-a creat o fobie deja a cadrelor didactice si deoarece actualmente monitorizarea lor si legea nu le permite sa recurga la metode mai ferme (sau sa le zicem altfel "sf nicolae") isi gasesc foarte usor portita de scapare prin stigmatizarea copilului ca avand ADHD, si sprijiniti de acest motiv prefera exmatricularea copilului in loc sa-si vada si lacunele proprii avute in tactica didactica ramasa la metode comuniste si incapabila sa se adapteze si sa dea atentie copilului si sa-i gaseasca activitati care sa-l captiveze si nu sa-l lase in colt "sa se joace singur... ca asa invata ei pur si simplu".
Si in sprijinul afirmatiei ca toata aceasta tevatura pe marginea ADHD are chiar tenta comerciala, acel site www.adhd.ro care apare si in reclama de la tv, nu este proprietatea vreunei agentii guvernamentale sau de sanatate sau din subordinea ministerului sanatatii ci este in proprietatea SC Eli Lilly Romania SRL care are si www.lilly.com de unde puteti vedea si voi ca este societatea care produce si comercializeaza medicamente pentru boli din acest spectru.
Dintr-un film pe care l-am vazut recent (Thumbsucker 2005) si care abordeaza si aceasta problema (copilul pana la urma descopera el insusi ca problema nu e medicala sau solutionabila medicamentos ci e chestia de atitudine interioara si de tarie sufleteasca) mi-a ramas in memorie o remarca din dialogul filmului:
anfetaminele la diferenta de 3 molecule ...sunt aproape cat cocaina.
De aceea nu consider drept solutie abordarea medicamentoasa a acestei probleme, cu atat mai mult cu cat creaza o dependenta vecina cocainei, iar in spatele acesteia este o companie interesata sa-si vinda produsele.
Cred ca mass-media ar trebui sa reflecte si aceasta realitate, chiar daca ar fi impotriva unor interese care s-ar trezi poate chiar foarte tare deranjate.
Cred ca mai sunt si altii de aceeasi parere si ii invit sa isi exprime parerea pe acest subiect. Nu ma supar daca vor exista si contra-argumente. Dar riscam sa le facem pe plac altora si sa ne ingreunam viata inutil si sa le stricam sanatatea pe termen lung a copiilor nostri chiar daca pe moment situatia poate s-ar vedea aparent rezolvata.

[adisa]

Inteleg foarte bine prin ce treci, pentru ca si eu ma confrunt cu aceasta problema. Sfatul meu ar fi sa nu te mai superi pe educatoare, sa megi cu copilul la specialist (de preferat D-na dr Iuliana Dobrescu de la Sp. Obregia, e cea mai buna in domeniu) si acolo te vor invata ce trebuie sa faci. Dincolo de tratamentul medicamentos(cu care nici eu nu sunt de acord si nu il administrez)exista o terapie cognitiv comportamentala menita sa il invete pe copil sa se adapteze cerintelor unui mediu academic. Asa ca, te rog, nu mai pierde timpul atat de pretios pentru copilul tau si apuca-te de terapie (daca intr-adevar are o problema). LAsa cadrele didactice, lasa supararile pe altii. rezolvarea problemei e in mainile tale. Nu o sa poti toata viata sa te certi cu educatorii si profesorii, important este numai copilul tau. Mult succes.

[peculala]

Bun

[kitty_patty]

Buna Fetelor.eu am mai atins acest subiect dar sub o alta denumire,spunand ca am un baietel care ,acum are 2 ani si 2 luni,nu imi "executa"ordinele de genul adu-mi masina sau mingea,desi daca i le dau stie care le e utilitatea.Nu arata cu degetul,la un anumit obiect,desi daca vrea ceva ma trage la acel obiect,sau daca vrea apa imi aduce sticla cu apa,etc.Eu l-am dus deja la un specialist si l-a diagnosticat cu adhd cu deficit de atentie.De aproape 2 luni mergem la un psiho-logoped.Sa nu spun ca la varsta lui spune fff putine cuv. Logopeda e de parere ca va vb.,ca e lenes dar recunoaste ca e o problema cu atentia.Mi-a mai spus ca e totusi mic pt. un diagnostic 100% de adhd.Eu am crezut ca are autism.De auzit aude,daca il strig se intoarce dar pur si simplu nu face ce ii spun si parca nu ar recunoaste lucrurile din jur.Pot sa spun ca de cand umbla la logoped,si la cresa,a inceput sa mai zica cateva cuvinte.Logopeda ne-a spus ca tratamentul medicamentos e exclus,trebuie mult exercitiu si multa rabdare.Eu mai am o fetita,de 7 ani ,care la varsta lui povestea era un copil burete,absorbea tot din jurul ei,si inca este asa.De aceea nu ma pot impaca cu gandul ca el e asa.Dar a mai zis ca nu eu sunt cea care am gresit cu ceva,asa e el ,aceasta problema de adhd afecteaza in proportie de 80% baietii.Am invatat sa am rabdare si sunt in al noualea cer cand aud un cuv. nou.Dar problema cu atentia inca este.Si eu sunt cadru didactic si am un elev cu deficit de atentie.Sa stiti ca nu e deloc placut.De multe ori ma intreb oare asa va fi si Patrik?Deranjeaza ora,se ridica din banca cand il apuca,de atent nu e atent,raspunde cand vrea si cel mai important deranjeaza colegii si pe mine implicit.Nu e placut deloc si nu sunt de invidiat cadrele.Eu il inteleg dar totusi astfel de copii trebuie dati la o scoala speciala cred.Nu se stie ce va fi cu Patrik dar sper sa nu ajunga ca si elevul meu,tot la asta ma gandesc.Oare eu ce as face?Sper sa nu ajung acolo.Si eu va sfatuiesc pe cele care au astfel de copii.Nu ii lasati,mergeti cat de repede la specialist.Cu cat incep terapia mai repede cu atat are sanse sa isi revina macar in proportie de 80%.Scrieti si voi din experienta voastra,poate avem de invatat ceva.Va doresc multa rabdare si sanatate
Free image hosting by

[SUNDUST]

Psihologii recomanda integrarea acestor copii in colectivitati.
Din comoditate, necunoastere .... cadrele didactice prefera sa excluda acesti copii. E ilegal! Cu copiii hiperactivi se lucreaza diferentiat, li se dau sarcini in permanenta pe masura intelectului. O alimentatie corespunzatoare, dragoste si rabdare ii va aduce spre normalitate.

[gacris]

Fetelor,eu imi aduc aminte de fratele meu...si-a zapacit invatatoarea de cap,mama mea era chemata la scoala din doua in doua zile.Se ridica in timpul orei si raspundea neintrebat,se plimba prin clasa,se culca in banca,isi batea colegii,acasa nu-si facea lectiile,daca nu-i faceai pe plac,statea si urla ore in sir,etc.
Pe-atunci,nu se stia de ADHD,si nu a urmat nici un fel de tratament,dar a fost asa de agitat cam pana pe la 14 ani.
Cand a intrat la liceu,nu-l mai cunosteai,din copilul-problema,ajunsese cel mai cuminte si cel mai apreciat baiat din clasa.

[piki]

Sunt parinte, am fost cadru didactic 10 ani, asa ca pot vorbi din ambele perspective. E usor sa judeci, mai ales cand e vorba de copilul tau si ti se pare ca cei responsabili nu fac nimic ca sa-l ajute. Insa e greu sa fii si de cealalta parte a baricadei. Am avut in clasa un baietel diagnosticat cu ADHD. Provenea dintr-o familie f. buna, el insusi era un copil dotat, cu abilitati, deprinderi si cunostinte mult superioare copiilor de varsta lui. In momentele lui bune, puteam discuta ca si cu un adult. Timp de 4 ani de zile am facut tot ce era omeneste posibil sa-l fac sa se integreze in colectiv, luptand in egala masura cu ceilalti colegi care nu doreau decat sa-si poata tine orele. Inutil, el insusi refuza si-mi spunea ca nu-i poate intelege pe ceilalti, dupa cum nici ceilalti nu-l inteleg pe el. Aveam sarcini pregatite special pentru el, nu lucra decat individual. Odata au avut de realizat un proiect pe termen mai lung, in echipa. L-am numit sef de echipa, l-am responsabilizat si l-am incurajat. Din pacate rezultatul nu a fost cel asteptat. Imi pare sincer rau pt el. I-am avut pe parinti alaturi, au apreciat eforturile mele, dar nu de putine ori am fost nevoita sa neglijez o clasa intreaga pentru un singur elev. Esti om, si pe deasupra responsabil pentru cel putin alte 25 de suflete. Stiu, parabola fiului risipitor e miscatoare, dar ce faci cand ai de pregatit o clasa intreaga pt un examen, si stii ca de el depinde viitorul lor? Greu de raspuns, nu-i asa?