M-am speriat fiindca nu mai vazusem efectiv o nastere si mi-am imaginat, in momentul vizualizarii clipurilor, durerile prin care treci. Dar va dau dreptate ca este mult mai puternic sentimentul pe care il ai cand dai viata unei vieti, unui sufletel mic al tau si, mai ales, ca merita tot efortul. Binenteles ca si eu imi doresc sa fac orice, sa trec prin chinuri, doar sa stiu ca brotacelul meu o sa fie bine, sanatos.
Va multumesc celor care m-ati incurajat si va multumesc si celor care m-ati "intepat", mi-a fost de folos. Cred a fost o mica imaturitate din partea mea. N-am facut o analiza de tipul efort-rezultat, pentru ca daca as fi facut-o, sigur nu ar mai fi existat subiectul acesta.
Am auzit de epidurala si mai mult ca probabil ca voi solicita si eu injectia-minune, mersi de sfat, diana-yanis.
Mayasa, foarte frumos ca m-ai facut sa ma gandesc la frumusetile vietii de gravide: sa-mi fac planuri cu bebe, sa-mi imaginez cu cine o sa semene, daca o sa aiba ochii mei si rabdarea lui taticu
si alte asemenea care iti umplu sufletul de bucurie!
Multam frumos fetelor!
Sper ca n-o sa mai am barzauni in cap!




_ul,de alaptat nici nu putea fi vorba ptr ca efectiv aveam niste dureri infernale si nici macar nu puteam sta in pozitiz sezut.dupa 3 zile am putut sa_mi tin copilul in brate si sa_l alaptez.epidurala ,nici dr cu care am nascut nu mi_a recomandato,dar oricum cea fost atrecut,acum pot spune ca sunt un om implinit,am un copil sanatos si minunat su asta e tot ce conteaza.asa ca nu va fie frica de nastere,de departe e lucrul cel mai frumos ce ni se poate intampla.

