by Tagore » Fri Jul 13, 2007 6:45 pm
Eu am deja un animal de companie, o pisica; o am de aproximativ 10-11 ani, e deja un animal batran si nici vorba s-o mai dau cuiva sau s-o duc undeva. Pana mai traieste, desi e perfect sanatoasa, nu o pot arunca ca pe o cutie goala de conserve.
Baietelul meu, care are putin sub doi ani, se imapaca destul de bine cu ea. Ea nu se baga peste el; contrariul e mai curand valabil. Suporta destul de bine maltratarea la care o supune el (prinde smocuri de blana si trage), pana la un punct: ii arde o labuta si se duce/ fuge intr-un cotlon. Stie foarte bine ca n-are voie sa dea in el si ca o incaseaza de la noi, o palma peste fund sau cap; cu toate ca animalul n-are nici o vina. Pisicile sunt destul de teritoriale si geloase, ca sa raspund persoanei care a intrebat de luarea unui animal de companie unui copil de doi ani, dar cred ca, in ciuda riscurilor, beneficiul prezentei unui animal este mai mare, incomparabil. Intr-un documentar pe canalul dedicat descoperirilor de tot felul, chiar se vorbea la un moment dat de faptul ca oamenii ramasi singuri, care au o pisica drept animal de companie, isi prelungesc efectiv viata prin...mangaierea pisicii. Da! Se pare ca simplul gest de afectiune, mecanic sau constient, al mangaierii ii transmite mangaietorului o stare de bine si confort psihic; confort valabil si pentru "obiectul" mangaierilor, deoarece ii provoaca "torsul", ca semn de multumire si satisfactie. De fapt, eu cred ca mi-am ratat cariera de zoolog/ biolog.
Da, parul e o problema, dar facem curatenie cat mai des si il stau cu ochii in patru cand pune manutele unde nu trebuie (pe matza - de exemplu) si-l spal imediat...