O sa va povestesc un caz petrecut in Franta, despre un tata care are copilul incredintat prin hotarare judecatoreasca. Este vorba despre actualul meu sot si fiul lui de 5 ani.
In urma a numeroase infidelitati ale fostei lui sotii, aceasta pleaca de acasa lasand balta copilul, care pe atunci avea 1 an. Dupa o perioada relativ lunga de timp, vine sa-si recupereze baiatul, pe motiv ca nu poate trai fara el, stiind ca nu are domiciliu stabil si ca singurl loc unde putea dormi era masina. Il ia de acasa ( unde era cu doica, pt ca tatal lucra) si dispare timp de 2-3 saptamani, in care tatal l-a cautat disperat. Dupa cele 2-3 saptamani, revine cu copilul si semneaza o declaratie prin care recunoaste ca nu poate sa-l intretina, neavand nici servici nici domiciliu ( intre noi fie vorba, nu stiu sincer cum s-a descurcat). Dupa 3 ani, in urma divortului, pe care ea nu a vrut sa-l semneze de bunavoie, noroc ca prin lege se face automat dupa o anumita perioada de timp, copilul ii este incredintat tatalui. Mama nu a fost impotriva, chiar de multe ori nici nu voia sa-si exercite dreptul de vizita.
In urma casatoriei noastre, au inceput si problemele, sau mai bine zis au reinceput. Initial a dorit sa vina la primarie sa se impotriveasca, din fericire nu a aparut, apoi isi monteaza de fiecare data copilul impotriva noastra... Tin sa precizez ca baiatul este marcat de anumite evenimente din copilaria lui cand dormea prin cort sau in masina [v] . Dar, sa revenim la istorioara mea.
Dupa cateva luni de la casatorie in care nu a incetat sa ne hartuiasca, eu am gasit un post in alt oras la 800km de cel in care locuiam. Am hotarat sa ne mutam, dar sa facem in asa fel incat ea sa afle de acest lucru cu putin timp inainte sa plecam. Dar a aflat inainte si a intentat proces de garda a copilului, spunand ca acum si-a refacut viata, ca are un servici si o relatie stabila, ca fiul ei nu este bine intretinut, ca igiena lui lasa de dorit, si ca noi am vrut sa plecam numai ca sa-l indepartam pe fiul ei de ea, plus ca a amenintat ca vine cu gasca ei de prieteni sa ne nenoroceasca ( din cate am inteles e in stare, ca n-ar fi prima oara cand ar face-o). Trebuie sa spun ca desi avea asa o situatie buna, nu platea pensie alimentara.
In urma procesului, spre norocul nostru, copilul a ramas la noi, insa orele la care trebuie sa-l dam in grija mamei sunt inaccesibile, sunt vorba totusi de 800km. Si bineinteles ca ea nu inceteaza sa ne hartuiasca cu acest lucru, desi incercam din rasputeri sa facem concesii.
In fine, suntem inaintea unui nou proces, de aceasta data intentat de noi pentru a clarifica situatia pe cale legala, pt ca nu putem discuta calm cu ea, si sper ca de aceasta data sa reusim sa ne "rupem" de aceasta femeie, care isi vrea copilul langa ea numai ca sa poata castiga bani in plus, ca de fiecare data cand copilul e la ea, ea nu este acasa decat seara, ca ziua lucreaza... deci nici macar nu sta cu el prea mult, iar concediile si le ia cand este singura, sa nu cumva sa o deranjeze.
De ce v-am povestit? Pt ca sunt curioasa cate dintre mamele romance ar face asa ceva? Si daca voua vi se pare normal ca o mama sa reactioneze in acest fel...
Sunt insarcinata in luna a cincea si ma gandesc ca cel mai important lucru pentru mine pe lume e sa-mi fac copilul fericit, chiar daca e sa renunt la mine... si ma doare sa vad cum acest baietel de 5 ani sufera de fiecare data cand isi aude parintii certandu-se. Oare este posibil ca o mama sa gandeasca asa ca ea?
Va multumesc pt timpul acordat.
[url=http://pregnancy.baby-gaga.com/]
[/url]
