BRAVO ptr minunea lui
roopris!!!
Se pare ca e o exceptie!!!...
Din punctul meu de vedere, la 1 an si 1 luna, Giulia inca nu mergea...iar de vorbit nici atat...Numai ce invatase sa spuna
mama...Asa ca, ar fi fost slabe sanse...chiar nule, sa incep procedura de la 1 an...adica mult mai repede decat am inceput de fapt...
Si eu mi-am pus fata la oala de pe la 8 luni, o data pe zi...tot asa, in joaca...Si pot sa spun ca facea...Iar eu, naiva de mine, ma laudam in stanga si dreapta ca fetita mea face la olitza... A urmat apoi o perioada, mai exact dupa 1 an si 3 luni, cand nu mai vroia sa stea deloc pe olitza...Deja mergea bine, se simtea stapana pe piciorusele ei si pornea la plimbare prin casa...Adica reuseam s-o pun pe olitza, dar nu treceau nici 10 secunde si se ridica...Am reluat negocierile pe bune, dupa 1 an si 8 luni, dar mult mai serios...si am reusit!
Si mie mi-a trebuit destul timp sa realizez ca, bietii copii fac la olitza atunci cand si-au insusit deja conceptul de
olitza, cand sunt pregatiti, cand inteleg ca sunt deja mari si ca se intampla ceva cu corpul lor, cand constientizeaza faptul ca e mult mai bine asa...
Si
Veronika, nu te nelinisti...baietelul unei prietene a acceptat olita dupa 2 ani si vreo 6-7 luni...Atunci a fost el pregatit si gata!