bebele si cariera

[simonaivan]

Buna fetelor!

Am citit parerile voastre ... si am sa incerc "sa ma dau" si eu cu parerea...

Citat (eva_bugheanu):
" Ai grija ce alegi, asadar, sefilor nu le pasa de suflete, ei vor doar mana de lucru.... Trist dar aedevarat"

Mi-a placut foarte mult ce a scris eva_b, si mai mult decat atat este si foarte adevarat, pentru ca in ziua de azi sefilor nu le pasa decat de interesele lor, in nici un caz de noi...
Eu inca nu i-am spus sefei mele, dar ma intreba cu mult timp in urma: ce am de gand? cand vreau sa am un copil? si cat vreau sa stau acasa?
Pentru ca dupa parerea ei daca voi sta mult acasa am sa ma "descalific profesional"...etc., etc.

In ceea ce priveste , dupa parerea mea, cand am luat hotararea ca vreau un bebe, el a fost pe primul plan si de acum incolo noua mea "cariera" ESTE EL.[/b]

[ilinca_mioara]

Buna dragelor..situatia mea e putin diferita.
Asa cum a spus si mai deverme Robertzica, eu am lucrat pana in luna a 8-a si as mai fi putut lucra dar trebuia sa-mi iau concediul de odihna pe 2006, altfel il pierdeam.
Ma simteam bine si job-ul mi-a permis.Colegii si seful meu, comandantul unitatii, m-au sprijinit pe perioada sarcinii si m-au inteles ca mi-este putin mai greu singura. Am fost o norocoasa din punctul acesta d evedere, nu mi-a lipsit mai nimic caci, chiar daca nu puteam ridica, eu avand si colul intredeschis pe toata sarcina si interdictie de a ridica sau a face vreun efort, colegii m-au ajutat cu tot ce au putut si ce am avut nevoie.

Pentru cele care nu stiu, sunt ofiter, iar unitatea este aproape de casa, merg pe jos cam 20 minute, lejer.
Imi place ceea ce fac, am muncit si am invatzat mult ca sa ajung aici, totul am facut de una singura si sunt mandra de asta. Evident ca doresc sa avansez in cariera, nu pot fi ipocrita si sa nu recunosc ca mi-ar place sa ajung departe in meseria mea.

Insa nu pentru acest lucru eu ma voi intoarce peste 3 luni la birou.
Ci pentru faptul ca cei 8 mil cat imi ofera statul pentru ingrijirea copilului nu-mi ajung absolut deloc. Eu dau doar 7 mil rate la casa.
Deci voi fi nevoita sa incep munca pentru a-mi putea creste puiul, neavand alt ajutor financiar din partea nimanui, nici macar a "tatalui", de la care, in situatia noastra nici nu as vrea.
Recunosc ca-mi va parea rau sa-mi las puiul cu altcineva, persoana pe care va trebui evident sa o platesc, dar nu am alta solutie.
Dar, in acelasi timp, recunosc ca 2 ani acasa nu cred ca as fi rezistat..simt nevoia sa mai schimb atmosfera de acasa...nu-mi place sa ma plafnez, sa fiu lasata in urma. Si pana la urma, tot pentru copil fac tot ce fac, nu?! Daca eu muncesc si mi-este mai bine, ii va fi si ei.
Inca o data, pot spune ca sunt norocoasa cu un program de 8 ore, 8-16, deci am destul timp si pentru a sta cu fetitza mea.

Cam asta e situatia mea.....

Va pup...

[eva_bugheanu]

Ai avut noroc treasure. Daca colegii tai sunt in majoritate barbati se explica si in plus in sistemul in care lucrezi lucrurile stau altfel.
Din pacate nu multe dintre noi avem (am avut) parte de un astfel de tratament. Dar ce te faci cand programul este de la 8.30 la 18.30 si esti nevoita sa tii piept fitelor si pretentiilor unei firme intregi iar barbatii se uita cum femeile (nu este musai cazul meu) cara tot felul de cutii (grele) iar sefa (a se intelege patroana) descarca cumparaturile de la metro si nu se sinchisesc sa se miste sa puna miinile alea de barbati sa ajute?
La noi in firma exista un cult al barbatului si al misoginismului inoculat de nu stiu cine, de te apuca toti nervii pamantului. Singura metoda de supravietuire din punctul asta de vedere este NESIMTIREA. Din pacate oricat mi-as dori nu ma vad venind la serviciu pana in ultima luna pentru ca dragii mei colegi ar fi in stare sa imi ceara sa le duc cafeluta la nas (ipotetic vorbind), fara nici o jena.

[ilinca_mioara]

Tocmai de aceea am spus ca sunt o norocoasa. Lucrez intr-un mediu cu oameni cat de cat civilizati, umblati pe afara si deschisi la minte. De aceea imi si place si-mi doresc sa reincep munca.
Nu inseamna ca totul e roz, evident, dar eu lucrez chiar la cabinetul comandantului, iar el e un tip de nota 100 si nimeni nu indrazneste sa se comporte urat cu mine. De aceea spun ca Dumnezeu mi-a luat cu o mana, dar mi-a dat cu altele .

La tine la firma as sugera patroanei sa faca ordine. Aici ea gresete foarte mult daca se lasa calcata in picioare.

Te inteleg perfect de ce vrei sa stai acasa!
Dar poate iti si permiti financiar. Eu nu mi-as pemrite si sunt nevoita oricum sa merg, chiar si daca mediul era altfel. Iar bani "tatalui" nu vreau sa-i cer, desi are un salariu poate de 2-3 ori mai mare decat al meu! Dar nu pentru asta am facut copilul si asa cum chiar el mi-a spus, imi asum responsabilitatea nasterii unui copil!

Pupici

[mihaela-g]

treasure, esti atat de norocoasa ca iti place serviciul pe care il ai. e un lucru rar. in plus si curajul pe care il ai cu copilul....

eu ma gandesc sa nu ma mai intorc la serviciul actual dupa concediul de maternitate. sa folosesc aceasta perioada pentru a-mi gasi altceva.....

[ilinca_mioara]

In acest loc sunt de un an si doua luni de cand am fost avansata. Inainte am lucrat la o alta unitate si am avut un sef care in 6 luni mi-a mancat 5 ani din viatza . Desi cunosc si partea cealalta a monedei!
Dar mereu am sperat ca va rasare soarele si pe strada mea..si a rasarit!

Pupici...

[lilith1]

[carmen-iuliana]

Treasure, in primul rand vreau sa te felicit pentru ca din ce am inteles tu ai luat decizia de a pastra copilul, de

[eva_bugheanu]

Carmen te inteleg perfect. Am lucrat 4 ani in presa si stiu ca nu mai ai deloc viata personala. Oricand te poti reprofila. Ti-o spun din proprie experienta. Te pup!

[carmen-iuliana]

Eva de unde esti?