Vreau altceva

[deniss]

Dupa data de 24.11.2006 voi merge la un interviu la Raiffeisen si sper sa reusesc deoarece este foarte greu de patruns in sistemul bancar si odata intrat acolo devii omul bancii. Deci foarte putin timp voi avea sa petrec cu Deniss. Dar viata este de asa natura incat sa iei niste decizii care-ti aduc satisfatii pe un plan si pierzi pe alta parte. Dar exista o pb...mama va pleca peste 2 sapt in Spania la sora mea si nu voi avea cu cine sa-l las pe Denissuc. Dar voi gasi eu o solutie...trebuie nu?
Voi cum ati procedat?

[cristina_gl]

Anca, iti multumesc pentru incurajari! Deniss, tie iti urez multa bafta! Sunt sigura ca solutii vei gasi, odata ce vei incepe un drum nou. Poti sa-l lasi pe Denis cu o bona, sau poti alege varianta cresei daca iti convine. Alta solutie nu prea vad, din moment ce mama ta, in care ai cea mai mare incredere, este nevoita sa plece.
Cat despre parerile celorlalte fete, mai ales a Feliciunei... prefer sa ma abtin. Deja am spus ca generalizarile ma deranjeaza. N-are rost sa ma afund in subiect si nici sa explic in detaliu ce-i cu cele trei luni de concediu. Oricum, cineva din afara sistemului care deja e pornit sa dea cu rosii, n-ar putea sa faca mai mult de atat.
Vile si masini... da, sunt profesori care le au. Poate din meditatii, poate din alte surse. Insa daca cineva imi poate vorbi cu argumente despre vreun domeniu in care asa ceva nu exista...

[DRIANA]

Nu stiu daca cuiva ii convine sa aiba un salariu de nimic, dar sa stea 3 luni acasa. Mie una nu mi-ar conveni!
Bravo, Cristina, admir faptul ca ai curajul sa o iei de la capat!

[claudiana]

Uite-ma si un exemplu de fosta profa care a ajuns in alt post, la o firma f. veche si cunoscuta.

Prima piedica la depunerea dosarului: "vechimea din invatamant nu se considera experienta".M-am inrosit (de nervi) si i-am enumerat toate activitatile pe care le-am facut eu in scoala terminand cu fraza "disciplina ... nu se preda doar cu creta pe tabla". Si am insistat sa-si sune superiorii si am avut norocul sa fiu acceptata. Si fara pile (desi colegii mei asta cred - treaba lor).

Si am intrat in mult ravnitul sistem. In care am facut o tona de ore peste program (neplatite, ca daca ramaii peste program se considera ca nu ti-ai terminat treaba in cele 8 ore de lucru). Doctorita mea de familie (si prietena) mi-a spus ca nu o mai duc mult asa (ea a fost una dintre cele care m-au sfatuit sa nu plec din invatamant).

Iar acum ma gandesc ce sa fac mai departe, ca nu vreau sa-mi vad copiii doar noaptea in somn. Si imi lipsesc satisfactiile sufletesti din invatamant si chiar si vacantele si chiar si liberele de sarbatori (cand lucrezi pe 24 si 31 dec si nu ai timp nici macar de curatenie, darmite de mancare).

Fratele meu mi-a spus o vorba: "copiii tai vor aprecia mai mult sa te joci cu ei decat sa aiba geaca de piele de la nu's ce firma". Si ii dau dreptate.

Deja "coc" ceva solutii pt. viitor.
Succes Cristina si cantareste bine inainte de a lua o decizie.

Astept si eu rosiile si

[laura_mtx]

Desi nu lucrez in invatament sunt cumva familiarizata cu acest sistem caci mama mea a fost invatatoare. Zic 'a fost" caci de 4 ani a preferat sa se mute din tara si evident sa profeseze altceva....Mi-a impartasit din satisfactiile reorientarii profesioale insa a tinut sa puncteze si neajunsurile.
Veti spune ca reorientarea profesionala facuta in alta tara este cu totul diferita decat aici.. si aveti dreptate .. intr-un singur sens. "Acolo" munca iti este remunerata si dpdv cantitativ. Daca faci ore suplimentare acestea se platesc (iar la noi se fac ore suplimentare la toate companiile romanesti care insa nu le si platesc). Si aclo nimeni nu se gandeste ca ai ramas special dupa program... sa faci un ban in plus. Dar scriu deja despre alta cultura si alte mentalitati.
Cat inca era in tara, la nemultimirile legate de salarizarea din invatamnt, mama isi gasea singura contra argumente... Daca pleca din invatamant, nu ar fi putut sa aiba atat de frumos si permanent grija de mine si fratele meu. Invatatoare fiind, la ora 13.00 era acasa. E drept, ca avea materiale de pregatiti ptr a 2-a zi insa le facea impreuna cu noi, noi facundu-ne lectiile. Si era atat de frumos! Nu cred ca ar fi fost la fel daca venea la 8 seara cum se intampla acum cu majoritatea mamelor din Romania. Si nu compenseaza banii faptul ca propriul tau copil creste cu bona.
Asa incat, cred ca o solutie pentru mamele care lucreaza in invatamant (fericite, dupa parearea mea, caci stau cu copii lor mai mult) ar fi sa isi indemne sotii sa faca ei cariere de succes... financiar. Caci succes pot avea si ele, insa de alta natura, in invatamant lucrand.
Este, pana la urma, o problema de optine si de cat de important este pentru fiecare din noi sa stam cu copilul nostru cat mai mult (si asta ne-o perimite sistemul bugetar) sau sa venim acasa de la munca la 8 seara...cand chiar sa vrem nu mai avem vlaga si pentru copilul nostru.
Deci ce alegeti?
Pana sa am o minune de copil, mi-am gandit cariera si am avut succes.. acum imi gandesc cariera si vreau sa am succes ca mama. Sa nu-mi spuneti ca e o gandire arhaica gen "femeile la cratita si sa cresca copii". Doar ca, dupa structura mea sufleteasca, cariera a cazut pe locul 2, cel mai important fiind copilul. Si in functie de el, voi lucra ceva, cand fetita mea va implini 2 ani, care sa imi lase timp suficient sa am grija de ea. Si nu voi accepta nici o ora peste program care sa ma tina departe de ea. Daca angajatorul va stramba din nas, e probema lui, locuri de muca sunt destule .. daca ai experienta capatata inainte de a fi mama... hahahaha
Nu vreau sa fiu sumbra, da credeti ca la sfarsitul vietii va veti gandi cu placere ca ati avut o cariera de succes insa copilul vostru este un strain pentru voi? Ce este mai important in viata ?

[DRIANA]

Claudiana, tu esti un exemplu. Dar se poate gasi si o slujba bine platita si cu timp liber in limitele normalului. Eu ma trezesc la 5 dimineata, dar la 4 jumate cel tarziu sunt acasa langa copilul meu. Sambetele si duminicile le am libere, rar se intampla sa le mai petrec pe la servici. Satisfactie profesionala exista daca iti place ceea ce faci.

[DRIANA]

[ana1977]

laura si eu gandesc la fel, dar uite ca sunt in mare dilema

am primit o oferta de 22mil sal net cu prog teoretic 9-17
probabil nu se va respecta dar oricum e rezonabil

as vrea sa stau si cu fata, dar avem nevoie si de bani si nu ma refer la mofturi, chiar pot zice ca ultimile haine cump au fost niste panataloni la solduri acu 6 luni cu 100.000lei si o pereche de adfidasi tot atunci de vreo250.000lei
dar am facut investitii in casa si acu treb sa acoperim cardurile, plus ca ma doare sufletul ca ma gandesc la cadourile de craciun pt fata numai din prisma banilor

si acum treb sa decid
fata sau banii?
e drept ca as vrea sa mai schimb si peisajul, dar ma simt vinovata fata de fata

[cristina_gl]

Claudiana si Laura, aveti dreptate si voi in felul vostru. Dar tot trebuie sa lamuresc lucrurile in ceea ce ma priveste. Eu lucrez in intervalul 8-16, caci nu mai sunt la catedra. Deci nu se pune problema acelui timp liber muuult din start. Apoi, orele suplimentare si week-endurile lucrate, cu acelasi salariu pe care il aveam si la catedra, cu specificarea ca acolo era totusi mai mare (ore suplimentare platite, un spor de dirigentie, altul de practica pedagogica). Insist pe ideea ca imi place foarte mult ceea ce fac, dar financiar nu se mai poate. Adica, in primul rand financiar, caci mai sunt si altele care tin de sistem.
Totusi, sa revin si asupra mult vehiculatului timp liber. Sa zicem ca un profesor are ore de la 9 la 13. Ok, super, nu? "Doar" ca acasa mai munceste o ora-doua la pregatirea lectiilor pentru a doua zi, caci, asa cum bine si frumos a spus Claudiana, nu e deloc suficient sa ai la dispozitie o creta si o tabla. La aceste ore de pregatire se mai adauga ceva lucrari de corectat (pentru care trebuie sa ai mintea limpede si sa fii odihnit, altfel intri in oala profesorilor care dau note pe ochi frumosi si habar n-au de materie), ceva subiecte de conceput pentru alte teste, plus nititca informare, caci stiintele evolueaza. Si seara esti la fel de ,,odihnit" ca si cel care vine direct de la firma. Repet, a fi profesor este infinit mai complex si mai interesant decat a veni in fata elevilor cu o lectie recitata sau dictata, dupa care poti sa-ti vezi linistit de ale tale.
Vacantele... in primul rand, haideti sa nu suprapunem vacantele elevilor peste cele ale profesorilor. Nici macar elevii nu mai au trei luni incheiate de vacanta de vara. Ei insa se duc in treaba lor, pe cand profesorii raman in continuare pentru examene (capacitate, bacalaureat in doua sesiuni evantual). In plus, numarul de zile de concediu nu e deloc egal cu numarul zilelor din cele trei vacante. Daca vrei sa fii liber de Craciun sau de Paste, atunci mai stai nitel in vara, ca ti-ai ,,consumat" o parte din acele zile. Credeti ca se sta doar la cafea si povesti? Nu, dar as consuma prea mult spatiu sa enumar aici toate activitatile care se fac in timpul vacantelor. O specificare pentru Feliciune: acea vacanta intersemestriala a fost ,,nascocita" pentru scolarii mici, adica cei din ciclul primar. Si nu inseamna deloc ca invatatorii stau acasa si vegeteaza. Dimpotriva, se fac activitati extrascolare, caci acesta este scopul vacantei respective. Sa mai spun cata pregatire necesita si activitatile extrascolare? Ma tem insa ca degeaba scriu, deoarece unele idei nu ies din capul unora orice am zice sau am face.

[claudiana]

Driana, ai inteles bine, un exemplu care nu e de urmat. De placut imi place ceea ce fac, ca asa sunt eu, pun suflet in toate. Dar una e sa iti iasa "hartiile" si alta e sa stii ca ai schimbat ceva in viata unui copil apatic, un copil care de la note de 2,3,4 a ajuns de nota 10 si a si urmat facultatea pe aceeasi specializare cu a mea (ca si majoritatea din clasa). Asta numeam satisfactie sufleteasca.
Probabil ca asta mi se potriveste mie cel mai bine: sa lucrez cu copiii si inca ma mai gandesc sa o fac.
Faptul ca exista si job-uri ca al tau imi da iarasi de gandit si de cautat. In jurul meu exmplelele sunt numai de genul bani contra timp si stres.