Azura a surprins foarte bine marea mea problema.
Ananda, noi locuim intr-o zona extrem de mizerabila, cum iesim din scara blocului la 20 de metri chiar fara sa caut dau peste prezervative uzate (langa noi este un peco unde noaptea prostituatele isi fac meseria). Zona este foarte aglomerata, cu multi imigranti care nu au reusit sa se integreze asta inseamna gunoaie de toate felurile, culorile.
Felix de cand avea 1 an m-a inebunit cu faptul ca nu mai vroia sa stea in carucior, la un an jumate l-am aruncat, oricum il purtam degeaba. Deci feciorul umbla pe jos. Si e curios, si ma izbesc si eu de acea situatie al naibii de neplacuta cand ii spui ca nu-i voie. Si nu reusesti intotdeauna sa-l convingi cu bunele, poate si eu sunt mai obosita, poate sunt mai tensionata, etc. Si nu rareori ajungeam la urlete & Co.
Pentru a junge in parcul unde pot sa-l las liber se cere un consum de energie, de rabdare enorma.
Pe de alta parte in casa nu-l pot tine din mai multe motive.
Cand e sotul acasa e totul divers. Ne duce cu masina direct in parc, sau la munte, la lac, la rau. Atunci dispar si tensiunile, copilul este extrem de relaxat neavand o mama pe punctul de-a izbucni de fiecare data cand il vede interesat de cine stie ce porcarie.
Asa sa-ti inchipui ca suntem capabili sa-l ducem si 50 de km departe de casa doar pentru a-l tine in mediu necontaminat.
In casa nu cred ca-i o idee foarte buna sa-i fie blocat accesul la diferite zone. E ca si cum s-ar exclude din cotidianul vietii de familie.
In baie il las, intr-un sfarsit dupa luni si luni ca umbla cu mainile in wc a inteles ca nu-mi place si ma supar. Oricum de cand cu copilul avem putini musafiri in casa, iar dupa fiecare uz extern am grija sa-l spal in mod obsesiv chiar. Deci e in baie, dar pe moment nu mai pare sa-l intereseze wc-ul.
Stand cu noi dimineata, seara in baie a invatat din proprie initiativa sa se spele pe dinti, sa-l spele pe Puffo pe picioare, sa-l usuce cu prosopul, etc. De catva timp merge singur la toaleta, isi pune reductorul, isi face nevoiele, se sterge singur, trage apa. Toate astea le-a vazut la noi (bine, noi oricum am practicat si EC). dar oricum nu am incercat niciodata sa-i explic ca mi-ar placea sa faca toate astae si cum se fac.
In bucatarie cand suntem il las sa devina participant activ la tot ce-l intereseaza. Astfel cand gateam vroia si el sa gateasca. Are la dispozitie tot ce nu-i casabil, am transferat tot ce era portelan in dulapurile de sus. Acum cand eu gatesc isi ia si el o lingura si invarte in mancare, daca-i cer sarea imi da sarea, etc. Cand intram in casa cu cumparaturile imi da diferitele articole sa le aranjez, pe unele le pune el direct unde stie ca se pastreaza. Bucatarie nu cred ca poate sa fie un loc periculos daca se da putina atentie si spatiu copilului.
aici avea sub un an, statea pe usa de la aragaz si mana ca i se facuse foame.
vedeti unde-mi erau gunoaile, acum sunt la locul lor, dar pana cand nu am fost sigura ca pot sa le las acolo fara sa-l isterizez si fara sa ma isterizez eu le puneam sus.
aici spala cu mine scaunelul pe care nu-l mai consideram util si vroiam sa-l pun bine
cum vedeti nu aveam niciodata un copil curat sau o casa curata, dar aveam un copil senin, foarte multumit
il las sa foloseasca pana si cutitele de masa, stiu ca poate sa vi se para socant...
il las nu din neglijenta, dezinteres sau ca asa mi-e mai comod.
Un copil crescut in imediata prezenta a adultului va invata sa se raporteze actiunilor, obiectele in acelasi mod in care adultul se raporteaza. (si de aia vad extrem de nociva izolarea copiilor in camera lor, in tarcuri cu jucarioare menite nu atat sa-i ajute sa se dezvolta cat sa-i tina departe de parinti, de activitatile acestora)
stiu ca poate sa fie, cel putin la inceput, epuizant pentru o mama sa-si aiba copilul vesnic intre picioare, sa vrea sa faca si el asa cum stie, mai la inceput stangaci mai pe urma tot mai abil diferite actiuni, dar cred ca este una din solutiile cele mai bune pentru a le satisface reala nevoie de-a
impartasii.