perioade dificile....

[cristina_gl]

Sunt de acord cu Claire in ceea ce priveste atitudinea unor medici. Un exemplu, despre care am mai povestit pe forum: dr de familie a spus despre Cezar ca ar avea intarziere in dezvoltarea limbajului, pentru ca la 18 luni nu pronunta cuvinte cu adresa.
Patrib, pot sa-ti spun doar ca si noi ne-am confruntat cu o problema asemenatoare. Teama de straini a aparut la Cezar in jurul varstei de opt luni, iar pe la un an parea ca a trecut aceasta etapa. Insa la un an si trei sau patru luni a reaparut, bineinteles cu manifestari mai intense si mai nuantate. Pe strada, in magazine, in parc etc era totul ok atata vreme cat nu se apropia nimeni de el. Daca alegea sa mearga el la vreun strain (in general adulti sau copii mai mari), era iarasi bine. Cele mai intense ,,crize" le avea cand venea cineva strain in casa. Probabil percepea acest lucru ca pe o invadare a mediului apropiat, familiar.
De vreo cateva saptamani, observ insa ca nu se mai sperie sau, cel putin, nu mai identifica din start un potential pericol in persoanele straine. Priveste, analizeaza, se lipeste de mine sau de tati, dupa care incepe sa comunice cu respectiva persoana. Cu timiditate, apoi din ce in ce mai curajos.
Sunt sigura ca o sa treaca aceasta perioada. Atata vreme cat vreun strain nu i-a provocat neplaceri, cred ca e vorba doar despre niste reactii specifice varstei.

[gazzella]

[cristina_gl]

[patrib]

Va multumesc fetelor pentru raspunsuri. Parerea mea este ca am un copil sanatos atat fizic cat si mental si asa am de gand sa-l tratez. Astazi ne-am dus la plimbare, mai departe de casa si de fiecare data cand se speria de cineva ma puneam jos, la nivelul lui si ii explicam ca omul respectiv nu-i vrea raul,ca vorbeste cu el pentru ca este un baiat frumos si destept si atunci el trebuie sa-i zambeasca. Rezultatul a fost ca nu s-a mai aruncat pe jos dar tot lipit de mine statea, dar macar se uita la persoana respectiva.Incet, incet trecem noi si peste asta.

[Claire]

Gazzela, uite iti spun parerea mea la unele din aspectele amintite de tine.
Cand am spus informare nici intr-un caz nu m-am referit la pareri ale unor useri de pe diverse forumuri, care bineinteles ca variaza de la a la z, fiecare scrie in functie de cunostiinte ,perceptii proprii, convingeri si cate si mai cate.
Prin informare eu inteleg sa mai citesti o revista actuala, o carte, eventual net daca ai acces, ca nu toata lumea are si nici nu e neaparat pasionata, si apoi da, poti discuta aceste lucruri pe forum sau cu alte persoane.
Si eu nu cred ca o mama sanatoasa la cap trebuie neaparat sa bata bibliotecile, netul si forumurile ca altfel nu stie ce sa faca cu propriul copil.
Daca si-a dorit copilul si nu e caz de neglijare sau asa ceva cred ca fiecare mama e interesata de binele copilului si are acel instinct matern care o ajuta sa faca lucrurile bine.
Sa sti ca se pot informa mamele si in Romania nu stiu de ce ai impresia ca numai in afara exista informatie accesibila, sau ca neaparat trebuie sa stie limbi straine.
Exista revista Mami si altele, carti si alte materiale.
Teoria atasamantului eu am studiat-o la scoala, dar aici iar am o parere care poate te va surprinde, in sesnsul ca o mama nu trebuie sa stie neaparat aceasta teorie si tot ce implica ea, pt ca mama de fapt traieste aceste lucruri.
Cei care le studiaza sunt profesionisti care incearca apoi sa ajute in caz de disfunctii pe atasament, sau persoane interesate de cunoastere pe care le ajuta, nu zic, dar sa sti ca de multe ori mamele citesc unele lucrusri constatand ca au facut asa fara sa fi citit intr-o carte.
Exemplu. Sunt multe mame care au o relatie securizanta cu copilul pt ca asa simt si habar n-au ca exista o teorie in acest sens si ca ele fac de fapt ce scrie ca trebuie facut in acele carti.

In legatura cu pediatrii, e edevarat ca sunt destui care nu-si actualizeaza cunostiintele, dar nu te obliga nimeni sa mergi la aia.
Si nu mi se pare ca in pregatirea lor intra psihologia copilului, e cu totul alt domeniu si mi se pare normal asa.
Partea proasta e ca sunt inca destui mai ales la tara, iar unii copii sunt inscrisi la medici de familie care nici macar nu sunt pediatri si sunt cu cunostiintele la nivelul anilor

[Claire]

Revin ca am mai vrut sa adaug ceva.
Nedumerirea mea este ca am vazut multe persoane bine informate, cu acces la tot felul de informatii, inclusiv internet, care la o adica se iau tot dupa soacra, matusa sau vecina de pe scara la unele chestii.
Incepand de la superstitii, metode de crestere, educare, etc.
Nu stiu de ce, de frica? Sau?
Nu astept un raspuns, e o nedumerire de-a mea.

[gazzella]

Claire, dar ce zici de conditionare?
Ar avea chiar foarte multe o relatie securizanta daca nu am fi conditionata de spoturile publicitare si chiar de o foarte mare parte din revistele de care aminteai, reviste care traiesc din publicitate, iar publicitatea o fac cei de la marile consortii, producatori de baby phone sau aparate care interpreteaza plansul copilului , biberoane, suzete, etc.
Ma gandeam ca n-as avea nimic impotriva Chicco daca s-ar oblica sa dea o copia omagio a unei reviste LLL fiecarei mame care achizitioneaza un biberon.

Eu cand am iesit din spital cu feciorul am primit vreo 2 valijioare cu o serie de lucrusoare total inutile unui nounascut, dar toate destinate noinascutilor .

Referitor la ultima ta nedumerire. Un raspuns poate sa fie: "din lipsa de convingere". Din cauza ca asa se muleaza pe modelul societatii, o societate consumistica cu o populatie majoritara obisnuita sa functioneze in "the having mode".

[Claire]

Gazzela, ai dreptate cu presiunea asta care induce parintilor impresia ca daca nu au cutare lucru copilul va fi nefericit, dar asta e lumea in care traim, din fericire nu prinde chiar asa la toti.

Parerea mea e ca un copil are nevoie de dragostea mamei, ma rog a parintilor dar in special a mamei si de laptele ei, restul sunt detalii sau lucruri de bun simt, iar unele sunt placeri ale adultilor.
Cu LLL din pacate in Ro nici nu am auzit sa fie, si asta cred ca ar fi nevoie, aici da, e cam deficitara informatia cu alaptatul, si n-ar strica o astfel de organizatie, dar poate in viitor, speram, speram