mai fetelor, ce frumos ati scris....imi vine sa plang...
eu...am nascut natural cu epidurala si ma asteptam sa fie mai greu...cand s-a terminat totul...l-am vazut pe masa, din profil,si primul lucru care l-am observat a fost nasul,m-am gandit ca are nasul lui tac-su(desi e al meu!)si dupa gandul asta mi s-a oprit respiratia pentru ca nu auzeam nici un strigat, nimic!Apoi,dupa cateva secunde cred cand a inceput sa planga,mi-au dat lacrimile,o emotie imensa ma stapanea...o moasa mi l-a adus infasat ca o franzea si mi-a zis sa-l pup, ca sa faca gropite!l-am sarutat cu teama-era atat de mic!si apoi abia am asteptat sa-mi spuna ca-i intreg, ca e bine!am plans pana a terminat doc. de cusut!si vb. cu ea gatuit!a2-a zi dim.abia asteptam sa-l vad si nu m-as mai fi desprins de el!mi se parea mic tare si frumos ca un spiridus!de-atunci inteleg in fiecare zi ca aceasta este intalnirea mea cu iubirea!Plang de fiecare data cand ma uit la el cum doarme,cand isi pune manuta mica si calda pe fata mea, si cand rade in hohote...cu gropitele lui, nu mai pot de dragul lui!!!!
E porumbelul meu alb si dovada ca D-zeu ma iubeste!








