cristina_gl....citisem si eu link-ul ala..inainte de a scrie. Eu mi-am dat seama de la inceput ca e ceva legat de panica, stres...
Adica daca ati fi fost in locul meu in ultimul timp.....nu se stie.....
plimbarile lungi pe malul marii sera...si calmantele naturiste...m-au mai ajutat. adica am inceput sa respir. Pana nu jung la Bucuresti sa-mi rezolv problema cu sinusurile....nu va fi pe deplin rezolvata problema cu respiratia, asta e clar.
depresia mea este si din cauza durerilor abdominale care nu mai trec!!!!
au trecut aproape 3 ani de la cezariana aia...si ma tot doare zona respectiva. Acum dupa laparascopia facuta de Marinescu credeam ca gata se va rezolva...dar uite ca iar a inceput sa ma doara...asa ca am toate motivele sa ma enervez si sa ma stresez....
Oare cum ar putea psihologul sa ma scape de asta daca nu a putut nici chirurgul??
Incerc sa ma controlez sa nu mai ajung in faza aia cu lipsa de aier...dar daca nu se rezolva durerea fizica e greu sa...stau calma si fericita!
Chiar am o intrebare:
CUNOASTETI CAZURI IN CARE AU AVUT DURERI DUPA CEZARIANA ANI SI ANI?????
Da la schimbare de vreme sau cine stie ce efort...dar asa..din senin..
Marinescu mi-a spus:" Sunt si eu om, nu am ce sa-ti fac mai mult de atat! Nu ai nimic in burta sa te doara!!!!"
Atunci o fi muschiul taiat...dar ma enerveaza ca nu se poate face nimic. Am vrut atat de mult un copil si acum sunt nefericita datorita durerilor astea stupide!!
Eu nu am OBSESII sau...cine stie ce FRICA......ci pur si simplu ma dispera ca nu se gaseste o solutie ptr problema fizica cu durerea abdominala....si de aici am ajuns la depresia asta.
O veste buna: ala mic si-a mai revenit dupa operatie cu ochisorii si sper sa iasa ok la control luni la Oftapro.....asta m-a mai calmat