Forum CopilulMeu

Pustiul meu are un an si jumatate.Pana la 6 luni a dormit in patutul lui dar, ulterior, s-a imbolnavit si eu l-am transferat in patul meu (in detrimentul sotului )..ca sa il pot supraveghea mai bine. Acum imi dau seama ce greseala am facut, intrucat refuza sa doarma cu oricine altcineva...plange si se vede ca sufera daca incerc sa il culc in patul lui.
Imi este mila de el, dar imi e mila si de mine..intrucat nu am mai avut o noapte dormita d'acappo al fine de un an...si nu vreau sa clachez de oboseala...
Ma puteti ajuta cu un sfat?

Uffff grea problema. Nici eu nu stiu solutii magice, dar iti spun ce am facut noi. AM desfiintat patutul si am pus in aceeasi camera cu patul nostru, un pat de o persoana. Unde eu stau cu ea pana adoarme si apoi, o acopar frumos si ma mut in patul mare langa sotul meu. Asta evident daca nu adorm bustean langa ea si ma mai trezesc doar dimineatza. Patul e lipit de al nostru. Daca se mai trezeste noapte, uneori merge sa pun doar o mana pe capul ei sa ma simta ca-s acolo si adoarme la loc, alteori nu tine faza si tre' sa ma mut inapoi langa ea. E complicata oricum. Daca stie altcineva solutii mai bune....sunt deschisa si eu la experimente. Sunt absolut invidioasa pe mamicile care spun ca-si pun bebeul in patut, ies din camera si el face nani.

Si noi am facut cam fa fel :am scos partea din fata a patutului ei si seara il lipim de al nostru.Asa suntem siguri ca nu cade di ea are impresia ca doarme cu noi.Ba e chiar incantata de patutul "mai-mai"

Off topic: Lili!!! Salutari si pupici multi!!
Multumesc pentru raspunsuri!
Pentru ca ne vom multa la casa si spatiul va fi mai mare, ii voi desfiinta si eu patutul de bb si ii voi lua unul single...voi incerca sa ii unesc patul cu al nostru...dar ma intreb..cand voi vrea sa il mut in camera lui...oare cum va fi?
Zice-se ca bb ar trebui pus in pat separat si lasat sa planga, pana sa dezvata...Eu nu pot face asta..mi se rupe sufletul cand ii aud plansul....

fie-mea a dormit cu noi 10 zile cat a durat concediul si inca 1 sau 2
in rest mai doarme uneori cateva ore cu noi
de la inceput a stat in [patul ei si de la 3 luni sta in camera ei
a si plans a fost si isterica, dar noi asa am considerat ca e bine
ii mai dadeam o jucarie, mai o poveste si o fura somnul

Trecerea la dormitul singur trebuie sa se faca f f lent. Adica nu schimbi totul intr-o saptamana.
Mai intai pune patutul lui langa patul tau. Plaseaza-l pe Luca in patut, tu stai culcata in patul tau si tine-l de manutza pana adoarme, sau maingaie-l sau fa orice ii place lui . Canta-i usor, pune-i o jucare cu beculetze in patutz, fa orice sa nu planga. Incearca sa-l retii in patutz macar 5 min. Daca plange lasa-l 2-3 min dupa care il iei in pat cu tine.
A 2 a noapte repeta operatiunea eventul il lasi sa planga 4-5 min. Tine-o asa 1 saptamana fara sa-l lasi sa planga mai mult de 5 min sa vezi cum reactioneaza.
Nu schimba nimic din celelalte conditii de facut nani (aceeasi iluminare, acelasi zgomot general, aceeasi lenjerie de pat (are mirosul ei)
Nu renunta, din prima pt ca nu va fi usor.
Daca reusesti sa-l tii in patutul lui din ce in ce mai mult esti pe drumul cel bun. Mai ramane sa ii dai drumul la manutza in timp si apoi sa-l muti in camera lui ( intr-un an).

Eu l-am invatat pe la 2 luni pe al meu leganat, si la sfaturile unei prietene l-am si dezvatat. Mai intai il leganam din ce in ce mai putin
apoi am inceput sa dispar eu din peisaj (il leganam pe etajul superior al tarcului in timp ce stateam ascunsa in dosul tarcului sa nu ma vada) -am redus timpul de leganat si asa
apoi stateam si cantam in dosul patutului (ca si capra cu 3 iezi la geam ), in final am disparut si din "cor", in decurs de 3 sapt deja il puneam in patuz si o stergeam de acolo.

Acum asa fac: il pun in patutz cu sticla de lapte, ii pun o jucarie care canta si i se invart beculetze colorate, si plec
doarme singur in camera lui. (bine , trebuie sa fie liniste in casa si sa nu ma misc prea mult pe hol sa ma auda- daca ma aude cand plec urla, trebuie sa o fac pe furish). Nu uita Andrushca sunt la al 2 lea copil asa ca imi e mai usor.

Salutare, fetelor! Eu nu am problema asta decit din cind in cind. Milena, de un an jumate, face pe "serioasa" cu mine si nu ma lasa sa plec de linga ea. Eu, insa... Sunt absolut "surda", plec din camera dar ii vorbesc in continuu. Ii spun:e, ce se intimpla, care e problema?", ma intorc putin, o mai invelesc si ies repede. Apoi intru din nou daca incepe sa plinga si cu aceleasi vorbe si gesturi: iar o invelesc, ii mai vorbesc un pic iesind din camera. Nu o las sa ajunga la criza de plins, dar nici nu ma duc la ea dupa primul scincet. Asa, ea intelege putin cite putin ca sunt acolo, cu ea, dar ca nu ramin sa dorm in camera ei. Dupa o jumatate de ora de "dus-intors" de la ea, intelege ca nu se poate face nimic si adoarme.

noi avem aceiasi prob,trebuie sa stau linga ea sa-mi faca cu mina prin cap, adoarme repede dar,urmeaza cresa si nustiu cum ne vom dscurca.