Balans intre crese, gradi, bone si concedii medicale mituite
Subiectul, in genere, nu e inedit, a mai fost dezbatut, poate in acest forum; dar e nou pt. mine [foto] ca persoana ce se confrunta prima data cu aceasta problema. De ceva timp, ma tot framant cum sa fac mai bine pt. baietelul meu: sa-l dau de la toamna la cresa? la o gradi particulara? sa-i iau o bona? sa-l trimit departe de mine la bunicii din Timisoara? sau sa mai stau cu el inca un an prin concedii medicale mituite? De cresa am auzit tot felul de grozavii, din care cea mai rea este ca se poate imbolnavi, iar cea mai mica ar fi ca nu sunt hraniti corespunzator (stau in sectorul 2 si una din crese, din cele gasite de mine, cea a Ciobanasului, are o reputatie foarte proasta: zic unele mamici ca li se dau pruncilor mici varza cu slanina!!! ceai neindulcit!!! fara lapte, fara sucuri!!). Iar cealalta cresa din sector e departe de mine...nici nu se pune problema
...La o gradinita de stat nu-l pot da deoarece, dupa cum bine stiti, nu-l primeste decat de la trei ani, iar la toamna baietelul meu va avea 2 ani si o luna.
O gradinita particulara ar fi o solutie destul de buna, fiindca ii primeste de la 2 ani, au tot felul de activitati incitante si sunt unele in care lucreaza educatori destul de multi, am auzit de una in care exista un educator la 4 copii !!!, dar sunt scumpe foc, peste poate!! Nu ma tine bugetul, din nefericire...Chiar daca as gasi bani pt. prima luna si a doua, n-as mai putea sustine financiar restul lunilor pana la un an...Numai cu un credit...si as ramane datoare vanduta! Alte lucruri n-as mai putea sa fac, sa mananc, sa platesc facturi, sa-mi fac o placere minora (o carte interesanta, un CD muzical, o caseta, o bluza, o sapca, un parfum micut, un ruj... stiti voi doamnelor, ce sa mai enumar eu!!!
). Sa-i aduc o bona e irealizabil, deoarece abia sta singur cu o buna prietena de a mea, mare iubitoare de copii, si in special "amorezata lulea" de baietelul meu...E foarte mamos ce mai incolo si-ncoace, desi am incercat din rasputeri sa-i induc/ sa-i creez o independenta cat de mica fata de mine, dar se pare ca prin asprimea mea, pe alocuri, n-am reusit decat sa-l fac si mai dependent!!! Ceea ce ma scoate din sarite!
La bunici, oricat m-ar tenta solutia nu l-as lasa, deoarce ei stau in Timisoara, iar eu in Bucuresti !!! I-as duce amarnic dorul si, intr-un cuvant, nu-l pot lasa atat de departe de mine fara sa-l vad zilnic... [tel] Ar fi bine ingrijit, fara indoiala, dar soacra-mea l-ar educa ca si pe sotul meu, un mod de educatie care imi displace, vazand rezultatul ei si confruntandu-ma eu zi de zi cu deficientele ei...Daca tot e sa fac greseli de educatie, macar sa le fac singura...
Acum ajung si la ultima problema: concediile medicale...mituite. Mi s-a sugerat sa dau spaga la medicul pediatru al baietelului meu, ca sa-mi dea timp de un an aproximativ, un fel de concediu medical
pe motiv de boala. Asa, cica, as putea sta acasa cu el inca un an, cand s-ar rezolva problema cu graidnita de stat, caci de la anul il pot da la una suportabila financiar. Si, chipurile, as primi din salariul meu nu stiu ce procent, 85%, parca... Ei, acu' vin si va intreb ce stiti, la modul concret de aceasta...chestie? E realizabila?
Persoana care mi-a indicat aceasta cale, e cumnata-mea [B(] (care intocmai a facut !), secondata de frate-miu...
...La o gradinita de stat nu-l pot da deoarece, dupa cum bine stiti, nu-l primeste decat de la trei ani, iar la toamna baietelul meu va avea 2 ani si o luna.
O gradinita particulara ar fi o solutie destul de buna, fiindca ii primeste de la 2 ani, au tot felul de activitati incitante si sunt unele in care lucreaza educatori destul de multi, am auzit de una in care exista un educator la 4 copii !!!, dar sunt scumpe foc, peste poate!! Nu ma tine bugetul, din nefericire...Chiar daca as gasi bani pt. prima luna si a doua, n-as mai putea sustine financiar restul lunilor pana la un an...Numai cu un credit...si as ramane datoare vanduta! Alte lucruri n-as mai putea sa fac, sa mananc, sa platesc facturi, sa-mi fac o placere minora (o carte interesanta, un CD muzical, o caseta, o bluza, o sapca, un parfum micut, un ruj... stiti voi doamnelor, ce sa mai enumar eu!!!
). Sa-i aduc o bona e irealizabil, deoarece abia sta singur cu o buna prietena de a mea, mare iubitoare de copii, si in special "amorezata lulea" de baietelul meu...E foarte mamos ce mai incolo si-ncoace, desi am incercat din rasputeri sa-i induc/ sa-i creez o independenta cat de mica fata de mine, dar se pare ca prin asprimea mea, pe alocuri, n-am reusit decat sa-l fac si mai dependent!!! Ceea ce ma scoate din sarite!
La bunici, oricat m-ar tenta solutia nu l-as lasa, deoarce ei stau in Timisoara, iar eu in Bucuresti !!! I-as duce amarnic dorul si, intr-un cuvant, nu-l pot lasa atat de departe de mine fara sa-l vad zilnic... [tel] Ar fi bine ingrijit, fara indoiala, dar soacra-mea l-ar educa ca si pe sotul meu, un mod de educatie care imi displace, vazand rezultatul ei si confruntandu-ma eu zi de zi cu deficientele ei...Daca tot e sa fac greseli de educatie, macar sa le fac singura...
Acum ajung si la ultima problema: concediile medicale...mituite. Mi s-a sugerat sa dau spaga la medicul pediatru al baietelului meu, ca sa-mi dea timp de un an aproximativ, un fel de concediu medical
pe motiv de boala. Asa, cica, as putea sta acasa cu el inca un an, cand s-ar rezolva problema cu graidnita de stat, caci de la anul il pot da la una suportabila financiar. Si, chipurile, as primi din salariul meu nu stiu ce procent, 85%, parca... Ei, acu' vin si va intreb ce stiti, la modul concret de aceasta...chestie? E realizabila?
Persoana care mi-a indicat aceasta cale, e cumnata-mea [B(] (care intocmai a facut !), secondata de frate-miu...
. Am fost si la primaria sectorului 2, ca sa aflu daca exista mai mult de 2 crese in ditamai sectorul (caci atatea am gasit pe internet) si am aflat ca ar mai fi una pe Vergului, in apropiere de CORA din Pantelimon
.
Crinule din vale (liliat). Si pentru amploarea raspunsului, care, evident, incerca sa surprinda o varietate de aspecte - corespondenta multitudinii problematicii propuse (sic!) Ma voi gandi la chestia cu bona; insa, citeam pe undeva, ca picii unici la parinti sufera de "asocialitate", adica sunt atat de individualisti - unii, de timizi - altii, incat cu anevoie mare se vor incadra intr-un sistem social, intr-un grup, raman apartinici, solitari, paria.
"Loviturile de nuia ii intaresc in viciu pe cei cu caracter tare si ii distrug emotional pe cei cu caracter slab". Eu l-as parafraza, in aceasta idee, si as zice ca o cat mai variata confruntare cu sistemul ii invata cum trebuie sa faca, un savoir faire atat de util uneori. Oricum, evolutia intr-un grup iti defineste personalitatea, ti-o circumscrie, ii vezi limitele si posibilitatile. Stii la ce sa te astepti. Sunt prea tineri ca sa faca aceasta experienta? Ei, bine, e un loc comun sa spunem ca traim in viteza