In primele 3 luni, fata a stat cu noi tot timpul, si n-a fost rau, aveam nevoie de intimitatea noastra, nu as fi suportat sa fiu subordonata cuiva in perioada aceea delicata... Nu dormeam mai deloc, fata papa din doua in doua ore, inclusiv noaptea, asa si-a stabilit ea ritmul si bine a facut, ca a luat super in greutate...
Pe urma am inceput sa mai alternam, stateam cate o saptamana la ai mei (eu si fata) si sotul meu petrecea toata ziua cu noi indata ce venea de la serviciu; si n-am cum sa nu recunosc ca ajutorul lor a fost extraordinar, n-am sa uit niciodata prima zi in care am ajuns acolo, am dormit trei ore fara intrerupere si ce bine a fost!
Pe urma asa de bine era incat, la insistentele lor, am acceptat sa ramanem mai mult timp.
Pe la Craciun mi s-a accentuat hipertensiunea arteriala din timpul sarcinii, pe fond de stres si oboseala, mi-a fost tare rau si am inceput tratament. Automat, n-am mai putut alapta - oricum, fata se cam intarcase singura, n-o sa-mi explic niciodata clar de ce... Iar medicul ne-a zis sa nici nu-i mai dam lapte noaptea, doar ceai, asa ca intre 1 noaptea si 5 dimineata are o pauza de lapte...
Ca sa ma pot odihni si sa ma refac, a trebuit sa las fata noaptea cu mama, ca aveam o ameteala de ma clatinam si pe strada, ajunsesem sa ma tem sa mai ies singura, iar cand puneam capul jos simteam ca ma scufund undeva, in hauri...
De prin martie am indraznit sa dorm noptile la mine acasa - mi-era tare dor de casa mea - si e foarte bine... Fata s-a obisnuit asa si deocamdata e super... Ziua stam impreuna tot timpul si eu ma ocup cam de tot ce tine de copil, iar seara imi iau o pauza pana a doua zi dis de dimineata, cand o luam de la capat.
Ne mai contrazicem in privinta cresterii copilului, nu e totul neted si fara asperitati dar cred ca e solutia cea mai buna... Le sunt recunoscatoare alor mei pentru cta de mult m-au ajutat si o fac in continuare, fara ei nu stiu ce m-as fi facut!


si tot fuge de mers la anumite persoane 
.