eu ma incadrez in clasa mamelor mai drastice. nu m-a repezit imediat cand a cazut, sa o ridic, nu am cocolosit-o si am lasat-o, de multe ori, sa se descurce singura. nu cred ca e normal sa lovesti copilul, mai ales dupa ace a cazut si s-a lovit, dar nici nu ma las impresionata de primele lacrimi sau urlete. mai mult, ma enerveaza copiii care se smiorcaiei sau cei care se incapataneaza sa faca o chestie rea, desi li se explica ca nu e bine, ca se vor lovi.
pe mine m-a admonestat o individa in parc pentru ca bria dupa o tura de alergatura in parc a cazut si a venit la mine plangand ca a cazut. zilnic ii spun de mii de ori sa nu mai alerge pe acolo, si sa fie atenta la copii cu bicicleta. cand a venit copilul plangand, ii spun ca nu e vina mea ca ea acazut si ca stia ca asa se va intampla - moment in careindivida incepe sa ma certe ca ce mama rea sunt eu, ca nu iau copilul in brate sa-l impac. evident ca altada a nu va mai incerca sa-mi dea lectii de cum se cresc copii
![zambet larg [:D]](./images/smilies/bigsmile.gif)
, dar eu consider ca trebuie sa-i lasam sa-si faca propriile alegeri si sa cunoasca si consecintele faptelor lui. mama nu va fi mereu cu bratele intinse sa o prinda pe ea de fiecare data cand se incapatamneaza sa faca ceva. regula evident nu se aplica accidentelor.
![zambet larg [:D]](./images/smilies/bigsmile.gif)
atunci copilasii trebuie iubiti si cocolositi.