Forum CopilulMeu

M-am confruntat cu o dilema teribila. Am un servici multumitor si salariu oricum mai mare decat ce primim ca indemnizatie. de cand am nascut , insa, apar tot felul de posturi la care visam de cand eram in facultate, dar abia acum s-au infiintat. M-am perpelit zi si noapte: sa ma duc la concursuri pt respectivele posturi ( pe care eram sigura ca le iau) , sa nu ma duc... am ales sa nu ma duc, dar nu cu toata inima. M-am gandit ca nu ma mai voi intalni cu acest timp... si ca este o perioada unica in viata noastra, ca are nevoie de mine langa ea. Dar am prietene care au bb mai mici ca Teodora si deja sunt la servici!!!
Voi cum faceti? Voi cum va simtiti?La cat timp v-ati intors la servici?

prietena mea a revenit la servici (nu din cauza necesitatii financiare in primul rind) pe cind bebeul avea 8 sau 9 luni, l-a lasat cu mama sa si oricum ii era foarte greu sa se desparta, dar in acelasi timp face ceea ce ii place in plan profesional si se mai odihneste, ca cit de mult ii iubim tot obosim, nu?

in cazul tau important sa te intrebi cum simti tu, si daca are cine sa te ajute atunci poti sa combini cariera cu bebeul!

bafta in luarea deciziei corecte pentru tine

eu am inceput serviciu cand a facut cezar 9 luni si ma simt mult mai bine. sincer nu ma simteam pe deplin multumita, chit ca-mi ador copilul, asta e, unele dintre noi nu suntem facute sa fim doar mame. l-am dus la cresa si s-a acomodat foarte bine. puteam sa-l las cu buniciii dar am preferat cresa, pe care tinand cont ca esti din sibiu ti-o recomand cu multa incredere.
o sa iei decizi cea mai buna pt tine si bebelina,

eu ma voi intoarce la munca in ianuarie, cand alex va avea 10 luni. am considerat intotdeauna ca este foarte important ca in primul an mama sa fie tot timpul langa bebe. dar cum s-a mai spus, unele femei nu sunt facute sa fie numai mame, chiar daca dragostea fata de pui este nemasurata. simt nevoia sa fac si ceva pe plan profesional, sa ies si sa socializez. ma gandesc ca mama mea a trebuit sa se intoarca la servici cand aveam 3-4 luni, asa era pe atunci. si eu am crescut foarte bine, nu am simtit lipsa dragostei ei. va fi greu sa ne impartim intre munca si puii nostrii, nu va fi usor dar eu cred ca nici imposibil. succes in cariera de mamici si in cea profesionala

Si eu consider ca nu trebuie sa ne plafonam, mame putem sa fim chiar daca avem si serviciu...si chiar unele excelente! Din pacate (sau din fericire?) eu voi sta cei doi ani acasa, salariile din invatamant sunt mai mici decat iau eu ca indemnizatie de crestere a copilului si nici nu am cu cine sa o las acasa, iar la persoane straine gen bone n-as apela atat de repede...Daca mi s-ar ivi ceva interesant, cu posibilitati de avansare si salariu atractiv, as merge la serviciu cand Laura ar avea 1 an, nu mai devreme. Acum, daca ma gandesc mai bine, 2 ani de inactivitate mi se par destul de lungi...

Eu am ales de cand eram gravida ca voi sta acasa cat de mult se va putea (2 ani) deoarece lucram si de zi si de noapte cate 12 ore ,asa ca ziua as mai gasi sa l las dar noaptea chiar m ar durea sufletul si plus ca as veni obosita si ar trebui sa dorm ziua.In plus am salariul mult mai mare decat cele 8 milioane pe care le iau alte mamici .Statul acasa imi permite sa fac si facultatea,asa ca eu imi fac bb mare si apoi plec la serv.

Eu am ales de cand eram gravida ca voi sta acasa cat de mult se va putea (2 ani) deoarece lucram si de zi si de noapte cate 12 ore ,asa ca ziua as mai gasi sa l las dar noaptea chiar m ar durea sufletul si plus ca as veni obosita si ar trebui sa dorm ziua.In plus am salariul mult mai mare decat cele 8 milioane pe care le iau alte mamici .Statul acasa imi permite sa fac si facultatea,asa ca eu imi fac bb mare si apoi plec la serv.

Vazand cum trec posturile dorite pe langa mine, m-am inscris la Master. Lucrez in domeniul social, care imi solicita mult timpul. Mi-e teama ca nu as mai avea aceeasi disponibilitate pentru Teodora, dupa o zi solicitanta de munca ( sunt asistent social si lucrez cu copii abandonati si mamele acestora). Mi se pare nedrept sa ma ocup de nevoile altor copii si pe Teodora sa o las cu altcineva.

Eu am stat acasa cu bebe pina la 1 an si 4 luni. Am vrut sa stau acasa cit mai mult, pina la 2 ani daca se putea, dar din cauza faptului ca salariul meu era mult mai mare decit indemnizatia, am luat hotarirea sa ma intorc la serviciu. Cred ca este bine ca mama sa stea cit mai mult cu copilul acasa, chiar daca uneori este mai greu cu copilul decit la serviciu.

Eu sunt cadru militar, ofiter, iar indemnizatia pentru cresterea copilului reprezinta cam o treime din ceea ce iau eu ca salariu. In plus de asta, numai 7 mil le dau rata la casa si la electrocasnice. Deci sunt nevoita pe la 4-5 luni sa-mi incep munca.
Asta nu inseamna ca nu-mi iubesc copilul sau ca nu as sta cu el, dar tot la bunastarea lui ma gandesc, caci eu sunt mama singura!
Si pe langa asta, vreau sa-mi continui si cariera, in primul rand pentru mine ca om, si in al doilea rand pentru caopilul meu caci, cu cat eu avansez si sunt mai sus, cu atat ne va fi mai bine amandurora!