Forum CopilulMeu

ar trebui sa ma simt vinovata ca vreau sa evadez o saptamana si sa uit de pampers, biberoane, trezit dimineata, etc.? aveti sentimentul ca sunteti la capatul puterilor? ca vreti sa luati o pauza?
am 29 de ani si de aproape doi ani fac in fiecare zi acelasi lucru. am doua fetite minunate, una de 1 an si 7 luni, cealalta de 8 luni. nu regret nimic din ce am trait cu ele, si ma intreb daca imi voi relua vreodata cat de cat viata mea, cariera?

[/col


or][color=darkblue]
Eu te admir ca te=ai incumetat sa nasti fetitele atit de apropiate ca virsta una de cealalta.BRAVO!!! Eu am o fetita,DIANA,javascript:emoticon(' ') de 4 ani si jum. si MARAjavascript:emoticon(' ') de 8 luni si chiar si asa imi e destul de greu cind le am pe amindoua acasa si nu e sotuljavascript:emoticon(' ').Cred ca ati lua o pauza de o sapt. nu e grav si e binevenit,in special daca ai pe cine sa-ti lasi in grija fetele.E o pauza in care te poti incarca pentru o alta perioada de stat cu ele.Cariera ti-o poti relua cind te simti pregatita sa le lasi ingrija altcuiva.Eu astept sa faca Mara 1 an apoi ma intorc la munca.CURAJ si MULTA BAFTA!javascript:emoticon(' ')

merci de incurajare! si eu sunt surprinsa ca mai pot. sper sa am oportunitatea de a "fugi" macar cateva zile.

De ce sa te simti vinovata.Mie mi se pare normal sa mai vrei si altceva decat sa stai toata ziua cu copii. Si cred ca asta iti va vafe si tie bine si lor.

Iti inteleg foarte bine sentimentul de vinovatie! Asa m-am simtit si eu cand am inceput serviciul desi puteam sa stau inca un an acasa. Dar am ajuns la concluzia ca este cel mai bine atat pentru mine cat si pentru fetita. Devenisem super stresata, nu mai aveam interes pentru nimic, intrasem in rutina biberoanelor si a pampersilor...nu spun ca a fi mamica nu e cel mai frumos lucru din lume, insa in cazul meu a existat un moment cand incepusem sa exagerez cu grija pentru copil, incepusem sa imi fac griji din orice...a fost momentul in care mi-am dat seama ca trebuie sa ma indrept si spre alta activitate.

E normal sa vrei sa evadezi, cum bine spui tu.
Eu am un baietel de 1 an si pana de Pasti anul asta nu am fost plecata nicaieri fara el, iar concediile binenteles ca au iesit din discutie.Si pentru ca eram si noi destul de obositi si doream un pic de relaxare am dus una bucata copil la bunici si am plecat la munte. Din momentul in care am iesit din oras ne-a apucat o jale pe amandoi ....Am stat la munte 2 zile, cu inimile pe jumatate indoite de dorul puiutului nostru.Il sunam cred din doua in doua ore. Nu prea ne-a tihnit asa zisa vacanta de relaxare.Cand am ajuns acasa la ai mei, eu si sotul meu mai mult alergam pe scari ca sa vedem ingerashul mai repede.Revederea a fost emotionanta.Matei ne tinea pe amandoi cu manutele de gat de parca vroia sa ne spuna sa nu mai plecam niciodata fara el .

eu vreau sa evadez si sigur nu o sa ma simt vinovata. acum ii fac bagajele briei si la buna cu ea. iar cu burta in sus la strand.

Eu am simtit nevoia de "evadare" la 4 luni jumate ale Irinucai.
Recunosc ca am fost si nevoita, din motive financiare sa incep munca, dar, desi Irinuca este un copil cuminte care nu-mi creeaza nici o problema, o ora la coafor, la o cafea la o prietena, la cumparaturi fara ea, imi incarca bateriile.....
Recunosc ca la birou mi se face un dor de ea de-mi vine sa ma ridic si sa plec, dar nu ma simt vinovata. Stiu ca ce fac , fac pentru binele amandurora (noi fiind singure), asa ca...merg inainte!

Eu nu cred ca trebuie sa ne simtim vinovate! Copiii au nevoie de parinti relaxati nu de parinti stressati, obosit, nervosi, etc.

Pupici

pana se intoarce oana de la strand iti rspund eu ..........la Moghioros!