la servici sau/ si cu bebelus?

[cris_spinu]

foarte posibil, eu sunt de aproape 6 luni acasa si mie dor de serviciu

[MartaLarisa]

mie chiar nu mi-e dor de servici!!!Lucrez cu copii, asa ca prefer sa stau cu al meu... apoi, sunt realista, Teodora ma trezeste de cate 2 ori pe noapte,mi-ar fi imposibil sa fiu fresh dimineata la 7.30 la birou. Apoi am si master de facut... sa mai fac si cate ceva in casa, sa invat, sa ma trezesc si noaptea, sa ma joc cu Teodora , sa ma plimb cu ea, sa merg si la servici?! las' , le fac pe rand, nu toate odata!!!

[danaG]

Feteleeeeeeee! Pot sa va spun si eu un regret: REGRET CA NU STAU MAI MULT CU INGERASII MEI! Stati cat puteti de mult cu ei! Sa nu regretati dupa!

[hostina]

Larisuca,

Poate multe mamici ma condamna, dar eu consider ca primii 2 ani sunt cei mai importanti pt. bb sa fie langa mamica lui... Da-ti seama ca, daca ne-am duce la servici de ex. la 1 an al bb-ului, tocmai atunci ar fi cel mai important pt. el sa NU mergem: el atunci merge, incepe sa vorbeasca, sa o cunoasca altfel, mai "clar" pe mami...

As fi de acord cu serviciul doar pt. mamele care chiar au probleme financiare, sunt singure sau pur si simplu ele si sotii lor nu au destui bani...

Dar doar acesta sa fie motivul, si nu ca ne-am plictisit acasa, sau ca vrem sa mai socializam, sau ca vrem sa aratam ca inainte, etc...

Probabil ca este un sacrificiu din partea noastra, dar merita...


Te pup, Larisuca!

PS: DE FIECARE DATA CAND ITI SCRIU, MA GANDESC LA SORA MEA, PE CARE O CHEAMA TOT LARISA. EU II MAI SPUN XUXA (SUSA).

[lizoneta]

SI EU SUNT IN CONCEDIU SI NU AM DE GAND SA NU STAU CU RAUL ACASA E CAM GREU DAR COPILUL ARE NEVOIE DE MAMA NU DE BONA SAU BUNICA

[elenacarmen]

eu am implinit azi,un an ,de cand sunt doar mamica de copilasi,...ador sa stau cu ei,recunosc ca greul e pe umeriui sotului meu,....de aceea il iubesc le nebunie,dupa 17 ani de casatorie!

[corimik]

Fiecare gandeste in felul lui, si este normal sa fim diferite. Dar nu pot sa nu constat ca a devenit oarecum jenant sa iti doresti sa stai cu copilul cat mai mult, in loc sa mergi la serviciu. Toata lumea se uita chioras la tine ca stai "toata ziua acasa". De parca stai degeaba.
Eu stau de 3 ani si jumatate acasa cu copiii. Au venit una dupa alta, doua fete mult iubite si asteptate. Au fost voci ascunse care au comentat ca am facut al doilea copil ca sa stau acasa... Uluitor e ca exista si oameni care gandesc asa deviat.
Sunt o persoana absolut normala. Am facut si facultate, master si ceva cursuri peste astea. Deci nu se poate spune ca nu am de pierdut nimic din punct de vedere profesional. NU judec si nu condamn mamicile care gandesc diferit, dar nimic in lume nu mi se pare mai important decat formarea copilului in primii ani. Sa cresti un copil nu e asa greu. Creste si singur cu pufuleti si fast food. Il mai bati, il mai sperii cu bau-bau... Adevarata greutate e sa il educi, nu sa il dresezi, si asta cere timp din partea mamei. Eu asta incerc sa fac cu copiii mei si sper sa nu regret timpul pe care l-am dedicat lor. Timpul cu copiii e intotdeauna castigat, nu pierdut.
Cred ca femeia zilelor noastre este expusa conflictelor interioare si este fortata sa faca mereu compromisuri. Femeia, la urma urmei e proiectata genetic sa creasca si sa educe copiii, are instinct pentru asta, si aici sta unul din aspectele inegalitatii intre sexe.
A zis cineva mai devreme ca la trei luni mama a trebuit sa o lase cu bunica, dar ca nu i-a simtit lipsa. Lipsa nu o simte copilul asa evident. Lipsa mamei se reflecta in evolutia copilului in moduri care nu sunt constientizate direct. Dar sa nu intram in psihologie, ca nu e domeniul meu.
Ca si voi, sunt purtata de curentul realitatii pe care o traim. Dar daca ar fi sa-mi aleg realitatea, as vrea sa am sansa sa stau cat mai mult langa copil, pentru a-l invata in mod firesc cum sa se desprinda si sa devina independent. Atunci m-as considera implinita.
Scuze pentru limbajul pretios, dar asa fac eu cand ma aprind. Subiectul pe care il discutam e unul care ma seaca, pur si simplu, pentru ca si eu simt ca as face altceva si ca sunt pregatita de mai mult. Fetita cea mare m-a intrebat odata ce fac, atunci cand spalam veceul. I-am raspuns amar ca fac ce am invatat la facultate... Inteleg tot ce simt mamicile care nu vor sa piarda legatura cu profesia, dar sunt sigura ca exista prioritati si ele nu sunt serviciul si ratele.

[elenacarmen]

foarte adevarat,
nimeni si nimic nu ma poate inlocui pe mine,acum,pentu a forma si educa copilasii mei,ii iubesc la nebunie si pascu pas sunt langa ei,si se simt extraordinar de fericiti..
recunsc ca mi-as dori din suflet sa lucrez,dar o perioada va trebui sa mai stau ,micuta abia are 3 anisori,oricum ,eu lucrez acasa,deci nu pot spune ca stau degeaga,..si chiar nu-mi pasa ce spun ceilalti,eu sunt cu picioarele pe pamant si fac excat ce trebuie facut!

[MartaLarisa]

Ma credeti ca nu amputu dormi azi- noapte, gandind ca ma voi intaorce la servici si calculand cat din zi voi sta cu Teodora si am realizat ca foarte putin timp imi mai ramane, mai ales daca mai am si o deplasare pe teren sau o delegatie (cum am des).
M-am gandit la tot felul de alternative si amd ecis sa ma opresc, ca ma apuca depresia.
Ma gandeam sa ma intorc de la 1 ianuarie la servici , mai mult din motive financiare.

[PolianaSovar]

Eu m-am confruntat cu o chestie si mai teribila.Deoarece am propria mea companie si am biroul ..tot acasa , am hotarit sa incep lucrul pe la 1 an si 4-5 luni ale lui bebe.Plus ca stateam si cu soacra...am zis ca o sa fie usor.Am vazut insa ca nu realizam mai nimic si eram chiar incompetenta. Bebelul tot cu mine statea - avea acces in biroul meu si doar nu era sa-i incui usa.Soacra se odihnea dupa amiaza , mai avea si prietene de vizitat cind iti era lumea mai draga..si copilul stind tot gramada pe mine , imi distragea atentia si ma intrrupea si fizic. Noi i Calimanesti-Valcea , nu avem cresa si agentie de bone nici atit.Oricum soacra ar fi facut crize sa-i aduc bona in casa cind e ea.Mi-am dat seama ca familia mea nu ma lua in serios ...evident ca trebuia sa-mi fac proiectele pina la capat ca sa fiu platita.Ooooffff ...ce m-am mai enervat si cit am tras pina s-a vazut un ban ca sapot lucra in liniste..Oricum...cit statusem fara sa lucrez , mi se parea ca ma timpisem.Plus ca am avut si o faza...uitasem f multe lucruri , nu numai profesional...bine ca am inceput sa lucrez.Cine stie cum ajungeam.