by loredanalisca » Tue Feb 23, 2010 1:53 pm
Salut Mira!
Ma bucur sa te reintalnesc, in scimb ma intriseaza f mult ce am citit in ultimele pagini.
Am sa-mi expun si eu parerea.
In primul rand te felicit ca esti o curajoasa, ca nu e usor sa iti expui sentimentele si nici sa-ti recunosti problemele asa cum ai facut tu.
Si noi am trecut prin lucruri similare, acuma suntem la distanta si ne este dor unul de altul, acuma isi da seama ce mult contez pt el. Si sotul meu e f comod, dar cand am avut probleme in casnicie se datorau in mare parte frustrarilor lui de la servici ( la care am contribuit si eu cu fleacuri), mi-am dat seama prea tarziu, dar acuma e bine.
La noi nu au existat niciodata probleme sau ganduri legate de un alt partener, ne suntem f fideli si avem mare incredere unul in celalalt.
A existat si la noi o perioada rece, cred ca s-a generat inevitabil dupa nastere, eu nu aveam nici putearea si nici timpul necesar sa ma mai ocup si de el, adevarul e ca l-am cam neglijat si el s-a departat, a incercat sa ma inteleaga dar relatia noastra a avut mult de suferit. S-a agravat cand ne-am mutat la ai mei si s-a intarit de cand suntem despartiti de imprejurari. Acuma visam la o casa si ne dorim mult sa ne reunim familia in mod concret si sa avem viata noastra fara nici un fel de influente, ca si astea conteaza muult.
Probabil ca si la voi, tu stii mai bine, exista varianta unei frustrari a lui de la servici. Barbatii nu sunt deschisi la discutii si multi tin in ei problemele iar noi nu suntem cititoare in stele.
Mai cred ca fiecare casnicie are urcusurile si coborasurile ei, greutati si fericire, dar mai conteaza mult si sa fim tari si sa cautam rezolvarea, nu fuga ( aici nu vreau sa se interpreteze, nu acuz si nu influntez) si mai ceva timpul le vindeca pe toate.
Un sfat? Cred ca ar trebui sa va propuneti amandoi sa evitati toate persoanele din jurul vostru o perioada, rude, prieteni, chiar daca sunteti mai distanti. Sa va acordati atentie maxima ca unui bebelus, sa va complimentati des si sa faceti lucuri unul pt celalat, sa va rasfatati reciproc si incet incet sa petreceti timp impreuna incepand cu 10 min si crescator dar nu fortat si lasandu-i timp de initiativa. Daca nu exista colaborare din partea lui, incearca singura si stiu ca-ti va fi f. greu dar sa nu te descurajezi, ca o casnicie merita toate eforturile pt a o salva.
Eu am mai procedat asa in situatia noastra critica: m-am debarasat de toate gandurile si sentimentele si am analizat la rece, am pus pe o hartie impartita in jumate, toate motivele pt care as ramane cu el si toate motivele pt care as renunta la casnicie si credema ca lista era lunga la minusuri, dar toate acelea nu au egalat acele cateva plusuri. Si mai ceva, gandeste-te si in perspectiva, cum ti-ar fi fara sot, ce probleme ar putea aparea, daca le egaleaza pe cele de acuma si atunci abia iti vei da seama ce este mai bine pt tine si pt copil.
Asa din exterior toti vedem dracu negru, dar nu suntem in masura sa judecam pt ca nu suntem niciuna in situatia ta, chiar daca la noi a fost asemanator.
Nici bunicul meu nu a fost un sot ideal sau perfect, imi aduc aminte cum bunica se plangea de el cu geloziile ei, apoi nici taica-meu nu-i tocmai sotu pe care si l-ar dori o femeie, eu cred ca toti au defecte mari si pe mine una ma consoleaza mult calitatile lui, am incercat sa ii vad partea buna, e fidel, nu ma bate, nu e betiv, ca mai tipa aiurea si interpreteaza si el si ca face din tantar armasar, ca nu face prin casa sau cumparaturi sau ca nu sta cu fiul sau sa se joace, nu mi se mai par exagerate in comparatie cu problemele altora.
Sunt multumita ca suntem sanatosi, sunt unii cu probleme grave de sanatate, ca avem un copil sanatos si fericit, ca putem sa-i oferim cat de cat conditii normale de crestere, ca avem, puterea de a muncii si de a fi impreuna si de a lupta cu greutaitle.
Iti doresc multa energie pozitiva, rabdare si putere de decizie.
Te pup si ai si grija de tine. Si multa sanatate.
