Daca citesc cu alti ochi randurile tale aflu ca ai ajuns la un vechi adevar: dragostea prosteste! Ai dreptate cu un singur amendament: vreau sa cred ca nu chiar pe toti!





, mie mi se pare normal sa stam impreuna la masa sau, daca nu sunt acasa si mananca dansii in lipsa mea, sa gasesc masa stransa; sau, din... partea cealalta, am vazut tata mancand o ciocolata in fata copilului (care statea cu balele-n barba) pe motiv ca el, tatal, a fost cuminte si copilul, nu!
Cu siguranta fiecare dintre noi adoptam reguli dupa propriile principii, nu cred ca exista o reteta unanim acceptata, ce mie mi se pare normal altcuiva ii poate parea aberant si invers. Am auzit de copii care isi injura mamele si de mame care pretind copiilor sa li se adreseze cu dvs! Mare e gradina...

), celuilalt ii scoti vorba din gura cu clestele, e mult mai serios, mai profund, mai potolit, genul care cand ma vede racita se ofera sa-mi faca un ceai. De crescut au crescut in acelasi mediu, cu aceeasi parinti, deci nu pot da vina decat pe gene la altceva nu ma duce capul, oricate reguli am impune, oricate sfaturi am da, oricat am discuta sunt situatii in care primeaza temperamentul, sper totusi ca dincolo de fire si de gene
au bazele unui start sanatos in viata. Speranta moare ultima!



Iar faza cu ciocolata e autentica din nefericire si tot din aceeasi familie provine alta chestie intamplata de un 1 iunie: vine bunica paterna cu dulciuri la copil si le confisca tatal ca doar a lui era mama
, celui mic sa-i ia ma-sa, de parca asta n-ar fi fost simultan si nevasta-sa!
De asta zic: oameni si oameni! Nici tava la pat n-as putea sa le-o duc -excluzand vreo perioada de boala- dar nici asa n-as putea ma manifest vreodata!
Return to Clubul mamicilor cu bebelusi
Users browsing this forum: No registered users and 1 guest