Forum CopilulMeu

Eu am o mare preoblema;copilul meu de aproape 9 luni s-a invatat sa adoarma la san. Problema nu ar fi asa de mare daca as putea sa-l pun in patut dupa ce adoarme, dar el simte si se trezeste si din aceasta cauza doarme cu noi in pat.Si ziua prefera sanul decat a masa buna - adica nu prea mananca mancare consistenta.Am ajuns ca la 9 luni sa manance maximum 2 mese consistente, in rest san.Ce sa fac?

Eu dorm asa de bine fara copii in pat,nu-mi ajunge toata ziua sa umblu dupa ei?Copiii mei dorm fiecare in camera lui,iar eu dorm cu iubitul meu sot,mai palavragim ,ne uitam la televizor,facem o partida buna de sex,iar dimineata sant fresh pentru a-mi ingriji cum se cuvine puiutii.Despre adormitul la san ,eu nu cred ca este bine avand in vedere ca are deja 9 luni,ei trebuie sa invete sa se linisteaca singuri,stiai?

Usor de zis: "Trebuie sa se linisteasca singuri", dar cum? Am si eu aceeasi problema si va rog din suflet sa-mi dati o mana de ajutor. Are 11 luni peste doua zile si adoarme numai la san, iar atunci cand vreau s-o pun in patutul ei, se trezeste imediat si urla ingrozitor de tare. Am incercat azi noapte si azi dupa amiaza varianta soc, adica am pus-o in patut si mi-am propus s-o las sa planga putin poate se linisteste si adoarme singurica. I-am pus un cd cu muzica lenta si stateam langa ea si-i vorbeam. Cand stateam langa ea, era un pic mai linistita si dadea sa atipeasca. Problema e ca in secunda in care plecam sa ma asez si eu in pat (in acceasi camera) se trezea, incepea sa urle si se ridica la marginea patutului. Mai ieseam si din camera, intram dupa 3-4 minute vorbeam cu ea. Stiti voi: mami e aici, mami te iubeste, dar tu trebuie sa faci nani in patutul tau, etc...Se mai linistea un pic dar in secunda in care ma indepartam de patut, incepea iarasi. Stiti cat am tinut-o asa? O ora si jumate azi noapte si inca vreo jumate de ora azi. Va spun sincer, nu cred sa fi facut in viata mea ceva mai greu. Mi se rupea sufletul, ea plangea in dormitor, eu in sufragerie. La un moment dat, n-am mai rezistat, plangea mititica cu sughituri. Am luat-o din patut si am adormit-o la san. Si mi-am jurat ca in viata mea nu mai fac asa ceva!
Va rog din suflet dati-mi o mana de ajutor! Vreau sa scot copilul din patul conjugal. Si inca ceva. Stiu ca am gresit mult cand am luat-o in pat, dar nu vreau de la voi sa ma certati ci vreau sa ma ajutati cu niste sfaturi care au functionat la voi, macar sa fac copilul sa adorma singur daca nu sa adoarma si in patutul lui. Pentru ca daca as reusi macar asta, apoi incet incet poate as reusi si s-o fac sa adorma direct in patut. Astept cu disperare raspunsuri de la voi!!!

Draga mamica, nici eu si nici sotul meu nu ne putem gandi, macar, la varianta "sa se linisteasca singur", adica sa-l lasam sa planga (si oricum nu cred ca s-ar linisti, ba chiar plange mai tare daca vede ca nu venim la el).Intr-un fel, situatia s-a rezolvat; in sensul ca doarme in patut.Daca se trezeste il pun la san si apoi il 'transfer' la el in patut.
Dupa cum ti-ai dat seama, inca il adorm la san .
raspunsul pe care l-am primit nu a fost tocmai incurajator, dar nu dispera, se vor rezolva de la sine problemele noastre(sa ne bucuram ca inca alaptam).

Poate daca tineti puii cu voi in alta camera si va jucati bine pana ce obosesc tare, aveti succes. Cred ca la varsta asta ei percep ca o pedeapsa ca vreti sa ii culcati in patutul lor. Lasati-i sa se joace in alt loc pana ce adorm singurei. Sa-mi ziceti si mie daca incercati.

Incep si eu sa cred ca percepe ca o pedeapsa faptul ca vreau sa o pun in patut. Dragele mele, noi numai asta facem toata ziua, adica ne jucam. Eu nu prea pot sa fac nimic in casa. De cand am nascut vine zilnic la mine mama si mama soacra una dimineata si una dupa amiaza. Ele imi gatesc! Deci va dati seama ca eu numai de ea ma ocup. Si ne cam jucam toata ziua. Seara e rupta de oboseala dar asta nu influenteaza cu nimic adormitul de seara. Mi-as dori macar sa doarma in patut, nu prea mai conteaza cum adoarme, chiar si la san. Cu toate ca ma gandesc destul de des ce cosmar o sa fie cand nu o sa mai am laptic.

Acelasi gand il am si eu; ce fac cand il intarc?

Adevarul e ca, la mine, stiu sigur ca se poate si altfel. La pranz mai sta uneori cu soacra mea cat mananc si eu sau mai fac cate ceva prin casa. Cand e foarte obosita, o ia in brate si-i zice tot felul de tampenii la ureche, ii vorbeste continuu, o freaca usor pe spate si, sincer iti spun o gasesc dormind cu televizorul urland la maxim, cu soacra-mea vorbind in continuare, etc. Iar copilul doarme lat! Ma uit la ea si-mi fac cruce! Nu stiu ce-i face, dar parca o drogheaza asa doarme. Probabil ca eu nu am gasit inca modalitatea perfecta pentru ea. Eu cred ca mai gresesc undeva. Cand urla si nu vrea de nici unele, oricat mi-as impune sa ma abtin, reusesc sa ma enervez inauntrul meu. Cu ea vorbesc tot calm, incerc sa nu simta ca m-a enervat ingrozitor (mai ales noaptea cand imi cad ochii in gura si ea urla de zor) dar cred totusi ca ma simte. Soacra-mea ii induce o stare de calm (e un munte de calmitate!!!!) si cred ca asa se linisteste si adorme. Daca as putea si eu!

Si copilul meu adoarme in bratele tatalui,dar cand ma vede, nici nu vrea sa accepte alta posibilitate de adormire. Am incercat si eu cu biberon de ceai, de lapte, de suc - nimic, cand ma vede, vrea doar san.Aici incepe si disperarea mea, pentru ca am vrut sa-l invat noaptea sa bea ceai, dar...incepe sa planga f tare cand simte biberonul in gura.
Mai vedem ce va urma...

Doamne, parca avem copii gemeni! Aceeasi problema cu ceaiul noaptea, nici nu vrea sa auda! Iar in rest, ce pot sa mai spun. Nici macar nu ma pot schimba in fata ei! E disperata dupa san, indiferent cat e de satula. Se ridica de la masa superplina, si totusi daca ii ofera sanul, nu refuza niciodata!
Daca iti reuseste vreo metoda, sa-mi spui si mie!