Va rog sa-mi faceti loc! Sunt un parinte imbatranit de cate cazaturi si emotii mi-a dat fetita mea ( apropo, daca era baiat ar fi fost si mai si???).
Pe la 3 luni, era in masina in scaunel. Abia o asezasem, am plecat cu masina, un bou ne-a taiat calea, tati a pu frana iar eu mi-am scos copilul de sub scaunul lui tati. N-a durat 1 secunda!!!
Dupa alte 2,3 luni, am imprumutat un leagan care se prindea de tocul de la usa si mi-am asezat copilul in el. Spatarul nu era bine prins asa ca a cazut, de la o distanta relativ mica-40 cm-cu capul direct de gresie.
Cea mai mare sperietura am tras-o cand avea cam 10 luni. A luat-o in brate o vecina sa faca o poza cu ea, s-a dat in spate si s-a impiedicat de canapea. A cazut copilul si vecina deasupra de la inaltimea vecinei. Ce-a urmat: Spit.Alexandrescu, spit.Floreasca, ecografie prin fontanela, consulturi, un cucui cat un mar mai mic si multe nopti nedormite. A fost cumplit!!!
In rest, cazaturi minore: in cap din pat, peste tablie: in masina, mai nou zboara pe burta prin hipermarketuri.
Si stiti ce este culmea?
Ca a fost mereu un copil supravegheat strict. Tot ce v-am zis s-a petrecut in fractiuni de secunda!
Stiu copii care erau lasati de parinti dormind, iar ei plecau sa manance in oras! Si n-au patit nimic!