Forum CopilulMeu

Ticul nervos la copii
Ticurile sunt miscari involuntare, bruste si adesea caracterizate prin repetitia caricaturala a miscarilor normale ale fetei, membrelor, gatului, umerilor etc. Ticurile sunt doar un simptom adica o manifestare exterioara ce mascheaza o tulburare. Nu sunt ele insele o boala si de aceea este necesara depistarea cauzei lor.

Exista ticuri de origine neurologica, a caror cauza este organica si ticuri psihogene, a caror cauza este un conflict inconstient, o trauma psihica. Cum le recunoastem?

Ticurile au anumite caracteristici care le deosebesc de alte tipuri de miscari:
dispar in somn;
sunt involuntare, adica nu pot fi controlate;
se accentueaza in momente de tensiune, stari de anxietate etc
De ce apar?

Intotdeauna ticurile sunt insotite de anumite atitudini din partea copilului. Fie este vorba despre supunere, ca si cum copilul ar incerca sa asculte sau sa execute tot ce i se cere chiar daca nu poate sau nu e de acord. Fie o stare de nervozitate sau agresivitate, ca si cum ar fi o revolta din partea lui. Pentru a ne da seama de ce au aparut sau ce anume le provoaca, este necesar sa fim foarte atenti la manifestarile copilului, la momentele in care apar. Ticul poate releva tensiuni familiale sau probleme afective. Copilul cu ticuri da impresia generala de instabilitate. De cum il vedem prima data, ne dam seama

Imi amintesc ca fiind mica (vreo 9 ani aveam daca retin bine) aveam obiceiul de a-mi stramba nasul tot timpul, involuntar. Era un tic nervos care se instalase pe nesimtite si pe care nu realizam ca-l am. Insa a avut grija mama sa-mi aminteasca de cate ori ma vedea ca trebuie sa renunt la acest obicei incat ajunsesem sa-mi doresc cu disperare sa scap, asa incat am inceput sa-mi controlez gesturile si....neasteptat de repede am reusit.
Am observat acum si la fiica-mea un gest pe care-l face de cate ori nu se simte in largul ei (e o fire foarte timida): isi rontaie gulerul bluzei cu care e imbracata sau orice altceva. Nu stiu daca e un tic sau doar o manifestare a timiditatii, insa sper sa trecem si peste asta.

voi sunteti mari,ai la cine sa atragi atentia...daca la a mea e tic nervos,e prea mica sa o pot indrepta.

Imi vine foarte greu sa cred ca pot aparea ticuri la bebe asa mic......

mie mi-e mai greu sa cred ca se pot mosteni

off topic, am scris si la rubrica sanatate.. dar pe acoo nu prea umbla lumea asa ca am sa va rog sa ma iertati dar am sa scriu aici. cum se trateaza pentru oamenii mari ticul nervos. am o persoana foarte draga mie, care are un tic nervos mai neplacut, si nu stiu cum anume sa ii traga atentzia, sa o dezvat, fara a parea nepoliticoasa sau a o rani, jigni. va rog, ajutati-ma

nu vreau sa cred ca s ar transmite asa ceva.

Slava Domnului ca macar ticurile nervoase nu se mostenesc!!!

mersi mult pt raspunsuri,si eu,din ce am mai citit,am vazut ca apar la alte varste,dar,vazand asemanarea cu ce face tatal ei,m-am gandit ca...Va pupam pe toate!

nu stiu daca poate fii considerat tic nervos...eu de mica ma jucam cu parul...si acum mai am acest "tic" dar numai cand sunt obosita sau plictisita...Fi-mea de pe la 4 luni(daca imi aduc bine aminte) are exact acelasi obicei; si n'am invatat-o eu si nici nu cred ca a avut ocazia sa ma vada jucandu-ma cu parul( nu doarme cu noi in pat)...Cum e obosita, pac manutele in par.Dc suntem pe afara si are caciula, o da jos.
Mai are ceva...cateodata se scutura(un fel de zbarr) si mama vazand-o si-a amintit ca exact asa faceam si eu si nu si-a explicat nici pana in ziua de azi de ce...
In schimb Karine mai are un "tic"...se freaca la urechi(acum mai rar), iar astiua nu i-am gasit explicatie...am zis ca de la par(e lungut si ma gandesc ca o gadila) ....