Forum CopilulMeu

cum se inteleg astea doua in viatza voastra?

Cu greu. Cand m-am dus la servici, ma simteam rau, ma judecam pe mine ca-l privam pe el de prezenta mea, de grija mea si de mangaierile mele. In plus, am pierdut toata evolutia lui, care mie mi se pare importanta. Sunt amintiri unice, cu care nu te mai intalnesti.

Daca are cine sa te ajute eu spun ca se pot impaca.

Eu intentionez sa stau acasa 2 ani. Foarte multi (prieteni, rude) nu prea sunt de parerea asta, pe motiv ca imi restrang universul, ca ma izolez, in timp ce mie mi se pare absurd, ma gandesc ca ce poate fi mai frumos decat sa fii tot timpul langa puiul tau (mai ales ca la noi e primul), sa va petreceti cat mai mult timp impreuna, sa asisti atat cat poti la evolutia lui. Ce-i drept, nici serviciul actual nu ma atrage cine stie ce, sunt chiar dezamagita in privinta asta, deci am un motiv in plus.Bineinteles ca in prima luna de la nastere voi avea si ajutoare (mai ales ca voi naste prin cezariana si refacerea va fi un pic mai grea), dar eu sunt de parere ca daca pot sa stau langa el fara a-mi periclita serviciul (si in privinta asta sefa e de acord), totul e OK.

E foarte greu daca nu ai ajutor,asta insemnand persoane de incredere(familie,bona). Eu am intrerupt scoala si sunt foarte stresata pe chestia asta! Dar voi angaja o bona si din toamna viitoare voi incerca sa le impac pe toate!

Eu am plecat la servici cand avea Vlad 4 luni. A fost putin mai greu la inceput dar dupa aceea ne-am obisnuit amandoi (si program de 10-11 ore)Nu prea am avut de ales. La Cristi...voi pleca la 8.5 luni...mamaaa ce am mai tras chiulul, si cu 1/2 de norma.
Am eu motivele mele........asa cum si mamicile care doresc sa stea cu bb-ii lor 2 ani, au motivele lor.

Sigur, sunt convinsa ca fiecare dintre noi alege varianta cea mai buna pentru ea, punand in balanta argumentele pro si contra. Le apreciez in egala masura pe cele care incep serviciul mai devreme si se descurca si cu puii lor. Foarte probabil ca daca as avea un job care sa ma multumeasca si sa ma motiveze deopotriva, si eu as fi revenit mai devreme. Iarasi nu exclud posibilitatea ca in timpul concediului de maternitate daca se iveste o oportunitate favorabila, nu o s-o ratez, voi incepe serviciul de indata ce gasesc un post bun.

Eu am ales sa stau acasa 2 ani din doua motive principale: nu ma topesc dupa serviciul respectiv si 2. castigam mai bine stand acasa!

Eu m-am dus la serviciu cand copiii aveau 5 luni.
Cum nu am avut ajutor din partea bunicilor, am angajat o bona sa stea cu + . Am angajat-o part-time cu ceva timp inainte sa incep serviciul ca sa o cunosc, sa vad ce face si sa vada si ea ce astept de la ea. Dupa ce am inceput serviciul, bona a inceput sa vina la 7 dimineata si sa stea pana la aprox. 17:30, adica pana venim unul din noi de la serviciu. De atunci au trecut 2 ani si totul a decurs f. bine.
Mi-a fost mai bine dupa ce am inceput serviciul decat in perioada cand stateam acasa.
Ca bani nu era diferenta - caci as fi prins cu 85% din media salariilor. Ma rog, asta daca nu pun la socoteala salariul bonei, desigur.

Si mie imi va fi mai bine la servici decat acasa. Nu vreau sa par egoista (chiar sunt -glumeam ) , dar deja acasa nu fac cine stie ce lucruri deosebite, frec menta si mai si obosesc pe deasupra. Am un bb cuminte care papa, doarme, se joaca... si eu spal mormane de vase, fac curat si ma uit la bb. De ce sa iau painea de la gura alcuiva care poate face asta dar nu poate face mai mult? Mai ales ca am o tanti de 3 ani, si acum de cand sunt in concediu stam si ne batem spate in spate prin casa (ca sa nu spun altfel). Pe cand la servici...... life ma asteapta Deja ma asteapta...

La Vlad era cam la fel. Tot neamul meu (aproape tot) era in concediu, la pensie, in somaj sau pe liber, eu eram singura care avea servici, nici macar nu alaptam,....bani ne trebuiau.....deci....la munca.


Dar la fiecare e altfel, alta situatie.......