intoarcerea la job

[ochisori]

Sunt nou logata pe forum dar toata perioada sarcinii am stat si am citit mesajele voastre care mi-au fost f utile.
Sarcina mea a fost grea, am stat acasa din prima si pana in ultima clipa in pat fara sa fac efort.
Am un baietel dragut de 8 luni pentru care a meritat tot sacrificiul. Am zile in care doresc sa ma intorc la serviciu pt ca nu mai rezist sa stau in casa, sa nu comunic cu nimeni.
Intrebarea mea este credeti ca bebe-ul meu este prea mic sa-l las cu o bona sau sa fac un efort sa stau cu el pana implineste un an?
Daca vreuna dintre mamici s-a confruntat cu aceasta situatie va rog sa imi spuna si mie ce a ales?
sa se intoarca la job ori sa stea cu bebele.
Imi puteti recomanda si mie o bona serioasa. Stam in cartierul Tineretului.
Va pupam
Alina si Rares

[oly76]

Pacat ca Alovel nu intra de multisor ca aici "se cere" raspunsul ei . Oricum nimeni nu poate sa iti spuna ce e mai bine pentru , doar tu. Eu lucrez de cand Leda avea 4 luni (aici se dau doar 4 luni cu salariu intreg si nu imi permit sa stau acasa cu 30% din salar). Acum a venit mama mea si va sta 3 luni, inainte statea cu soacra si din septembrie o sa caut o bona pana la anul viitor cand va merge la cresa. Leda e o scumpa, nu plange nici cu mama nici cu soacra (mai exact plange dar o face si cum mine pt. ca e rasfatata si vrea doar in brate ). Nu cred ca trebuie sa te simti vinovata ca vrei sa te intorci la job. Exista persoane care sunt "nascute" sa stea doar acasa cu si cele carora 2 ani li se pare o eternitate.

[trompi]

[azura]

Draga mea, nimeni nu poate decide in locul tau!tu iti cunosti cel mai bine copilul si ,mai ales, limitele!dar iti pot spune ce as face eu in locul tau,desi nu am toate datele problemei,sunt multi factori care pot determina o hotarare...As mai sta acasa o luna,timp in care, as incerca sa fac si lucruri pe care pana acum nu am reusit, sa ma scoata din rutina,adica, as incepe cu telefoanele la prieteni pe care nu i-am mai vazut de mult, programate intalniri, vizite, la mine:lasat bb acasa cu cineva sau sotul si mers la un teatru, film,etc,sau hai-hui prin magazine,citit si cautat pe net lucruri noi care ma intereseaza sau au legatura cu jobul meu,citit cartile pe care le-am lasat nedeschise de cand am nascut,ocupat cu un hobby(daca ai) si lista poate continua... !Dupa perioada asta,as hotari daca ceva s-a schimbat in starea mea de spirit si pot continua acasa cu bb!
daca tu insa, la sfarsit, esti tot deprimata si simti ca nu mai poti, atunci mergi la lucru, arunca-te in ceva ce-ti face placere!Un parinte fericit este un parinte mai bun!Evident ca ideal ar fi sa stai cu bb,dar daca tu nu poti si esti sictirita, nici pe el nu-l ajuti cu starea ta!ai mai putea incerca sa faci lucruri noi chiar cu bb al tau!Poate te va umple el de energie si zambet!

[url=http://www.baby-gaga.com/][/url]

[MonaD]

Salutare!

Eu, fara suparare, sunt, cu totul, de alta parere... Daca ai posibilitatea sa stai acasa cu bebelusul tau, sa-l ingrijesti tu, sa te bucuri de fiecare cuvant al lui, de fiecare pas, de fiecare lucru nou pe care il face, de ce sa vrei sa ratezi aceste lucruri?
Eu am stat pana acum tot timpul langa Tudor si tot mi se pare ca a trecut totul atat de repede... Deja nu ii mai place sa il tin in brate (vrea doar vertical), nu il mai alaptaez si nu am apucat sa ma bucur de toate suficient... Dar sa mergi la servici, sa ajungi, in cel mai bun caz, acasa la ora 17, apoi sa manci, sa alergi prin casa pt. ca trebuie sa-i faci baitza, sa-i faci laptele, sa-i dai sa mance, sa te speli tu si altele... Cand mai apuci sa-l dragalesti, sa te joci cu el, sa-l tii in brate?
Eu iau mult mai putini bani stand acasa, dar nu am de gand sa ma duc cu o zi mai devreme de inplinirea varstei de 2 ani la servici...
Cariera o poti face si dupa aceea, pana la 65 de ani (o noua bomba a ministrului nostru drag) e destul timp.

Pupici!

[zelly]

Pareri pro si contra!
Si eu sunt in dilema. Ma gandesc ca copilul nu e destul de mare sa-mi spuna ce face ziua cu bona, sa-mi dau seama cat de buna e aceasta.
Nici nu am gasit inca o bona, pe mana careia sa-mi las copilul cu increderea ca nu mi-l tranteste de nu se vede.
Este destul de greu, dar daca cea cu care ramane este o persoana de incredere merita sa-ti vezi de viata profesionala in continuare.
Pupicei!

[calimend]

parerea mea este ca daca vei apela la serviciile unei bone trebuie sa stai si tu cu ea acasa cel putin o luna sa o poti observa din umbra cum se poarta cu cum se joaca cu el cum ii vorbeste...eu una nu as avea incredere ,dar fiecare procedeaza cum crede ca-i mai bine .eu am 10 luni de cand stau acasa cu Calin si pot spune ca nu am simtit cand au trecut zilele - fiecare e altfel ,se intampla ceva diferit zilnic si nu as putea sa le ratez -un zambet, un pas ,o silaba .si apoi mai sunt prietenele care ma scot din casa macar o data la doua sapt.- la un suc si o vorba - alta decat cea despre .si uite asa iti mentii energia si echilibrul. succes iti urez,orice decizie ai lua.

[ochisori]

[img][/img][/b]

[tatarcalina]

Vai ce m-am urat si eu de statul asta in casa.... Si pe mine ma cam bate gandul cu serviciul dar totusi ma gandesc sa-l mai las sa creasca putintel, e greu iarna cu ei......tot in casa...vara mai te plimbi mergi in parc la cumparaturi....Eu zic sa mergi la lucru odata si odata tot trebuie sa te dezlipesti de el si cum zice trompi e importanta cariera!!!! Doar suntem si noi egale cu barbatii!Nu-i asa? Sa bem pt asta!

[ochisori]

Am reusit sa atasez o poza cu Raras. Cred ca este cam mare dar sper sa le mai ajustez. Pozele sunt facute la 1600x1200 - rezolutie mica. Cam care este rezolutia optima pentru poze domnule administrator?

Alina si Rares