cum deshizi un proces de paternitate?

by **ilinca_mioara** » Sun Jun 11, 2006 1:14 pm

Te inteleg...atat cat pot!
Eu nu am orgolii cand e vorba de copil. Dupa ce nu a mai dat nici un semn de viata, l-am cautat eu prin telefon, email, sms, dar nu a raspuns la nici un mesaj. Nici macar la cele de Paste nu ne-a raspuns. Nu sunt eu omul care sa-l implore acum sa-si recunoasca copilul, daca nu-l vrea! El stie unde sa ne gaseasca si daca va voi, va putea sa o faca! Copilul ma va intelege atunci cand va creste. Cred in asta! Eu nu pot sa fortez niste lucruri. Stiu ca Dumnezeu le va aranja. Eu am 33 de ani si e prima oara cand raman insarcinata, desi de cativa ani nu mai speram!
Normal ca fiecare simte in felul lui, si fiecare face asa cum ii dicteaza sufletul si inima!
Eu am facut primul pas, poate si al doilea....dar ma opresc aici!

by **holili4** » Sun Jun 11, 2006 1:21 pm

Nici eu nu mai am alti copii. Nu am ramas insarcinata decat de doua ori, nu am luat NICIODATA anticonceptionale si nici nu am facut sex protejat (m-am casatorit la 23 de ani, am divortat dupa 11 ani, iar apoi a fost doar "taticul"). E drept, nici nu am facut tratamente de fertilizare. AM ASTEPTAT TOATA VIATA COPILUL ASTA, iar [bebe]

a venit cand nici nu mai indrazneam sa sper!!!!

by **holili4** » Sun Jun 11, 2006 1:22 pm

Cele doua sarcini anterioare au sfarsit prin a fi avorturi terapeutice.

by **ilinca_mioara** » Sun Jun 11, 2006 1:34 pm

Si eu am asteptat toata viata acest copil...si a venit foarte repede dupa ce am inceput relatia. De aceea eu cred ca este un dar de la Dumnezeu pentru mine. Nici macar nu incerc sa-l mai inteleg pe "tatic", poate el nu era pregatit pentru asa ceva, eu insa sunt pregatita de vreo 10 ani si nu as fi renuntat si nu renunt la puiul meu pentru nimic in lume. Daca mi-ar fi spus cineva ca am de ales intre a ramane cu "taticul" sau cu altcineva si a avea un copil, alegeam, evident, copilul!
Poate al meu s-a speriat, poate nu era pregatit, ne cunosteam de foarte putin timp, dar voi erati de multi ani impreuna, el isi dorea sau nu un copil?
daca da, atunci reactia lui e de neinteles, daca nu, inseamnca ca tu ar fi trebuit sa fii oarecum pregatita si pentru "fuga" lui de responsabilitate! Presupun ca in acesti ani ati vorbit de copil...

by **ilinca_mioara** » Sun Jun 11, 2006 1:34 pm

Apropo..ce inseamna "avort terapeutic"?? Recunosc ca nu am auzit si m-a ferit Dumnezeu sa am astfel de experiente!

by **holili4** » Sun Jun 11, 2006 2:06 pm

La prima sarcina am avut rubeola, iar la a doua hemoragie foarte puternica incontrolabila. Multumesc LUI DUMNEZEU ca de aceasta data pana acum cel putin, nu au fost probleme!!! Am facut o multime de analize si totul a iesit bine! [noroc]

by **holili4** » Sun Jun 11, 2006 2:07 pm

La prima sarcina am avut rubeola, iar la a doua hemoragie foarte puternica incontrolabila. Multumesc LUI DUMNEZEU ca de aceasta data pana acum cel putin, nu au fost probleme!!! Am facut o multime de analize si totul a iesit bine! [noroc]

by **ilinca_mioara** » Sun Jun 11, 2006 2:11 pm

Si eu am facut o gramada de analize..chiar zilele astea astept rezultatul de la Triplu Test, apoi pe 10 iulie fac morfologia fetala. Sper din tot sufletul sa iasa totul bine!
Nu mi-ai raspuns la mesajul anterior....legat de ce spunea prietenul tau referitor la copil, inainte de a ramane insarcinata. Si-l dorea sau nu?

by **holili4** » Sun Jun 11, 2006 2:23 pm

Scuza-ma dar am "sarit" acel mesaj...Eu n-am ascuns NICIODATA faptul ca-mi doresc un copil!!! "Taticul" are 58 de ani , are o fetita de 12 ani cu fosta lui sotie de care a divortat inainte sa ne cunoastem noi. De cate ori am discutat despre copii, el "ATOATESTIUTOR" imi spunea ca eu sunt cea care "are fabrica stricata" , cu toate ca i-am explicat de ce n-am avut copii.

by **ilinca_mioara** » Sun Jun 11, 2006 2:34 pm

Asta inteleg...dar el isi mai dorea un copil? Ati discutat despre asta? Poate el avand totusi un copil, nu-l mai interesa si un al doilea! Eu pe tine te inteleg perfect, dar ti-ai pus cumva si intrebarea, inainte de a ramane insarcinata, daca el va dori copilul?
In cazul meu, este primul copil si pentru mine si pentru "fost", eu am 33 de ani (impliniti vineri), el 35. Recunosc ca noi nu am discutat foarte mult despre copil, dar eram amandoi constienti ca daca facem sex neprotejat exista si aceasta posibilitate. El a fost de acord caci, il citez "un copil e un motiv de bucurie"! Si chiar s-a bucurat la aflarea vestii, o luna si jumatate am mai fost impreuna (nu locuiam impreuna, fiecare avand apartamentul lui), faceam cumparaturi in weekend pentru toata saptamana, ca nu cumva sa ma obosesc eu, deci a avut intr-un fel grija de mine! Despartirea s-a produs in urma unei discutii in care eu i-am spus ca simt ca nu e tocmai sincer si ca ar fi mai bine sa-si rezolve problemele cu "trecutul" (ma refer la foste, etc.). Reactia lui a fost ca nu a mai dat nici un semn e atunci! Pana vineri, cand a fost ziua mea si, culmea culmilor, mi-a trimis un sms "La multi ani, scumpilici!". daca asta e mesaj pe care sa mi-l trimita dupa ce dispare in ceata...nici macar nu a sunat sa intrebe de copil. Asa ca, parerea mea despre el este ca nu ne doreste. Nu stiu ce ne rezerva viitorul..Dumnezeu stie!