Povestile

[Leea]

Nu neg ca povestile clasice pot "agresa" copilul. E un aspect discutabil! Oare acelasi lucru nu il fac si imaginile la televizor?
Ma gandeam ca si eu am descoperit de curand cat de "fioroase" pot fi povestile,..dar cand eram copil nu mi s-au parut fetelor asa... Oare de ce? Ei, capra s-a razbunat pe lup si ala a cazut in groapa cu jaratic. Dar nu ma infioram, frate...In mintea mea de copil, nu realizam ca ala murea in chinuri groaznice parlit de foc.. In poveste nu se detalia si nici nu se insista pe aspectul asta...
Noi, astia cu mintea de acum, maturi fiind, gandim asa. Si apoi intamplarile in poveste nu erau ireversibile. Ia ganditi-va, in Scufitza Rosie, lupu' inghite bunica, inghite si fetitza si apoi vine smecheru' ala de vanator si il taie pe burta si le scoate pe amandoua vii si nevatamate... Asa imi explic eu de ce nu eram ingrozita de fapt...totul tinea de imaginar si nu de realitate. Iar atata vreme cat in poveste invingea binele, cred ca scopul moral-educativ a fost atins.

[Leea]

Dar pentru ca piticii nostri nu au rabdare sa asculte ditamai povestea, eu zic ca solutia este sa o prescurtam. Asa ca suntem libere sa facem variante de poveste dupa plac. In copilarie adoram povestile si imi aduc aminte ca erau carti din colectia "Povesti nemuritoare" cu povesti scurte-scurticele pe care le sorbeam dintr-o citire. Tare mult voiam sa mi le spuna seara mama sau bunica, dar n-aveau timp de asta.. Si din cate stiu erau povesti cu origine diversa: arabe, chinezesti, spaniole etc
Mai mamici din toata lumea, ce povesti scurte spuneti copiilor vostri? Ca eu vreau sa mai aflu povesti pentru Mihnea.

[gabi-cta]

aaaa,vreti povesti scurte? Am cumparat eu o carte de povesti super-colorata in care am gasit o poveste: "Cei trei ursuleti". Daca vreti, v-o "povestesc". Normal ca vreti! Cine va-ntreaba!

"A fost odata ca niciodata o fetita blonda ca o zana si frumoasaaa cum nu s-a mai vazut" - fi-miu tre sa fie interesat total

"Si se plimba intr-o zi prin padure dar rataci drumul si tit invartindu-se pe acolo, pasarelele si animalele padurii au condus-o la o casuta mica in mijlocul padurii." - pana aici nasol, puteau sa o manance lighioanele si ea era fara mami sau tati.

"A intrat in casuta si a gasit o masuta cu trei scaunele, unul mai mic decat celalalt iar pe masuta erau asezate farfurii si pahare, cu mancare si bautura" - o sa-mi spuna: baaai, noi de ce nu avem scaunele unul mai mic decat celalalt la masa???

"dupa ce a mancat din fiecare farfurie si a baut din fiecare pahar i s-a facut somn asa ca a urcat la etaj, in dormitor" - pai, frate-miu, parca era o casuta mica din padure, nu un viloi in Primaverii!!!


"A gasit trei patuturi, unul mai mic decat celalalt, pt tata, mama si copilul' - si ma va intreba: eu de ce dorm in tarc iar tu cu tati?

"Acesta era dormitorul celor trei ursuleti" - fooaaarte interesant. Acum aflam ca era vorba de niste ursi

"S-a culcat in cel mai mic patut si a adormit. Intre timp au venit acasa si ursuletii. Cel mic intreaba cine a mancat din farfuria lui, mama intreaba cine a baut din paharul ei iar tatal intreaba cine a stat pe scaunul lui." - ia inchipuitiva cum a facut gagica aia ca o zana schema asta dupa o ratacire in padure, de unde trebuia sa fie crunt de speriata.

"Si au urcat in dormitor, unde au gasit-o pe micuta dormind. Si dupa ce s-au minunat de frumusetea ei, au trezit-o. Iar fetita cand i-a vazut, s-a speriat (abia acum ) si a fugit in padure. De atunci nimeni nu a mai vazut-o pe la casuta ursuletilor." - nu va suparati, dar a mai vazut cineva copila aia ca o zana, pierduta in padure????

V-a placut? Ca asta mai am....

[alovel]

Super!

Cred ca povesti din astea pot sa scriu si eu!

[Pitic]

nu stiu cum sa va zic dar eu eram innebunita sa citesc povesti cand eram mica...
pe la 4-5 ani l-am obligat practic pe bunicu' sa ma invetze sa citesc pt ca nu mai aveam rabdare sa imi citeasca el...dupa care am inceput sa "RAD" orice carte care imi pica in mana...
am citit la POVESTI de am tampit..(probabil de aia sunt asha...hmmm... uite ca exista si o explicatzie )
tata imi cumpara cartzi pe care le terminam in jumatate de ora pana la maxim 2 ore...pana s-a saturat si mi-a zis ca e frustrant sa imi cumpere cartzi pe care sa le termin atat de repede si m-a luat de mana si m-a predat la biblioteca judetzeana...acolo a fost RAIul pe pamant...super bine!

Ideea e ca niciodata nu am fost speriata de ce citeam...imi imaginam absolut tot ce citeam ...era super senzatzia, eram de o curiozitate dementziala...si poveshtile imi placeau cel mai mult...
sunt perfect de acord cu Leea cand zice ca NOI acuma vedem poveshtile ca avand o conotatzie negativa si dramatica si chiar criminala...

DAR atunci era asha de frumoooos!

PS: io zic ca mai bine nu scurtatzi poveshtile...eu innebuneam cand se apropia o poveste de sfarshit ...

[gabi-cta]

Ptic, ai dreptate. Tin minte ca savuram povestile pt simplul fapt ca erau cu castele, balauri, gheonoaie, zane, printi, printese.... intriga putea fi... si cu crime, ca nu conta. Faptul ca printesa era cea mai cuminte si mai frumoasa intrecea faptul ca mama vitrega vroia sa o omoare iar printul cand o vedea, plangeam eu de bucurie... si tot asa.
Oare asa au aparut telenovelele?
Copii le savureaza din cauza fantasticului.

[gabi-cta]

[Pitic]

da maaa...
si pe mine ma mai fascinau fazele alea cu aruncatu' periei si se facea o padure...oglinda --> lac si altele tot asha frumoaaase!
super poveshti!
io si acuma mai citesc...pe bune! de curand am recitit O Mie si una de nopti...

[oly76]

Unele subiecte sunt efectiv MORTALE cred ca toti colegii mei se intreaba de unde ranjetul ala satisfacut pe fata uneia care face corecturile intr-un dictionar de franceza , dar nu stiu ei ca eu azi m-am binedispus pe o saptamana. Se pot reactualiza unele subiecte? Se poate stii si parerea noilor mamici despre tot ce s-a scris aici?

Eu promit ca maine scriu parerea mea ca acu' ma asteapta Leda. si ar fi cazul sa cumpar si de cina ceva.

[Iosi]

Iata ca nu numai eu mi-am pus problema cu povestile. Eu, spre exemplu, ii mai spuneam Ancutei povesti seara, la culcare. Si, intr-o seara, ii spuneam povestea cu Alba-ca-zapada, si am ajuns la faza cand vanatorul trebuia sa o omoare, ca sa duca mamei vitrege inima Albei-ca-zapda pe o tava. Si in acel moment, m-a trecut un fior pe sira spinarii, gandindu-ma oare ce parere are Ancuta despre acest aspect. Asa ca, cel putin momentan, mai ales ca este micuta, am renuntat la povesti, si am trecut pe "Un elefant se legana pe o panza de paianjan si pentru ca panza nu s-a rupt a mai venit un elefant. Doi elefanti se leganau ... etc". Si, in cel mai rau caz, pana ajungem la 15 elefanti, deja adormim.