Forum CopilulMeu

Fetelor,nu vi se pare si voua ca ne-am trait si ne-am bucurat mai mult de copilaria noastra decat o fac copiii nostri? Pe vremea noastra nu erau atatea jucarii si tot felul cum sant acum ,dar noi ne distram de minune,inventand jocuri,iar din pacate copiii nostri nu o mai fac.Imi aduc cu drag aminte de copilaria mea,chiar si de cat de fericita eram cand mergeam la colindat pe bani,dar acum,totul s-a schimbat.Este?

Asa este! Cumva exista o explicatie si la asta. Pe vremea noastra nu aveam atatea tentatii: televizorul 2 ore pe zi, nu playstation, nu video, nu dvd, nu filme, nu desene animate,(era Mihaela care ne zicea Noapte buna la ora 19.30!, nu computer, nu jocuri pe computer... Si atunci ce faceam? Trebuia intr-un fel sa defulam energia care o aveam. Ieseam cu totii afara, inventam jocuri, radeam, alergam, faceam tot felul de prostioare, intram in casa numai cu forta si panicati de amenintarile parintilor...Acum intr-un fel lucrurile sunt pe dos. Ma uit la fiu-meu, iese afara numai la amenintarile noastre...
Ce vremuri...

Aveti dreptate.Copiii mei insa cand merg la bunici mai au parte de o parte din bucuriile pe care le-am trait eu:stau mai tot timpul afara. Si ii gasesc imbujorati la fata si grasuti.Au pofta de mancare mai mare decat aici.

Si a mea fetita cand se duce la bunici la tara, la ai mei se simte extraordinar. Si acuma abia asteapta sa mearga la colindat la tara, unde toate au ramas asa de pe vremea cand eram si eu mica, adica in legatura cu colindatul. Ca in rest au evoluat toate, in sensul ca parintii mei au tv cu cablu, baie, incalzire cu centrala propie, ca ala oras. Dar in rest jucatul pe afara, copii din jur, toate sunt ca si cand eu eram mica. Si abia steapta sa ninga si mearga pe deal cu sania...si sa se bulgareasca...si sa faca oameni de zapada, ca face un el si o ea femeie de zapada...Doamne, vreau sa fiu din nou copil si eu !!!

Si eu abia astept sarbatorile...Mai ales ca..ati vazut ca a nins.Ca si pe vremuri la prima ninsoare am o bucurie inexplicabila.

Fetelor,dar vremurile erau altfel,eu vad acum ca le cumpar cate-n luna si in stele,se joaca un pic dupa care se plictisesc,iar eu ma bucuram extraordinar de mult daca puteam sa primesc o minge sau o coarda...Iar inaintea sarbatorilor cand ni se cumpara un rand nou de haine ce mandri mai eram.Ma bucuram la sfarsit de saptamana cand mama mea gatea ceva mai bun de mancare,iar acum cand vad atatea mofturi la fetita mea...

Din nefericire,multi dintre copii parca nu stiu sa se bucure cu adevarat. Si asta, uneori, este si din vina noastra , ca parinti, care oferim neconditionat si prea repede ceva. Copilul nu constientizeaza de ce i s-a oferit lucrul acela, daca il merita sau nu, nu stie sa il pretuiasca asa, ca avand in primul rand o valoare emotionala. Am o mare curiozitate: Cand si pentru ce le oferiti copiilor jucarii?

Eu gaseam o mare placere de a citi in acele vremuri. Asa ma pot lauda ca mi-am format un stoc de cultura. Sper sa reusesc sa-i determin si pe picii mei sa faca acest lucru.

Mare dreptate aveti! Cand ma uit la pustoaica mea cum se uita 5 minute la jucaria pe care am dat o tona de bani si apoi o ignora cu desavarsire, imi vine sa innebunesc. Ma consolez cu gandul ca poate e prea mica si o vor atrage mai tare cand va mai creste! Sper si eu! Si mai sper cum spune Miti s-o fac sa-i placa cartile la fel de mult cum mi-au placut mie. Oricum, acum la varsta ei (11 luni), cel mai mult ii place sa se joace cu cele o mie si una de carticele de carton sau de plastic pe care i le-am cumparat. Asta imi da sperante mari. Astept motzu sa vad ce-o sa aleaga!