Suneti tare dragute, fetelor!
Povestioare ar mai fi pentru ca vin dintr-o familie mare (suntem 4 copii)si foarte unita (cu bunici, multi unchi si multe matusi, verisori, nu mai zic!). Fiind cea mai mare din familie, am auzit destule povesti spuse pentru fiecare. E frumos. Imi doresc sa pot oferi si eu la randul meu o asemenea copilarie unui sufletel; o copilarie in care traditiile romanesti sa se impleteasca firesc cu povestile si realitatea contemporana...
Din pacate, trec printr-o perioada in care am sufletul greu, multe ganduri si multe intrebari la care nu gasesc raspuns. Poate ca de asta nici nu va scriu prea des; nu vreau sa va transmit starea mea. Insa promit sa fac un efort!
Cat despre prietenie, numai D-zeu stie cata nevoie am acum de prietene. De niste prietene cu care sa pot discuta despre ce ma framanta, despre ceea ce imi doresc...
Desigur ca am prietene, dar ele au alte preocupari, alte conceptii...si mie mi-e greu...Poate ca prietenia voastra "virtuala" imi va da mai mult curaj pentru a recunoste ce imi doresc si pentru a ma accepta, pentru a nu ma mai simti jenata de ceea ce simt...
Hai, ca am deviat rau de la subiect! Ca sa ma revansez, promit sa revin curand cu o alta povestioara - mai vesela!


la fiecare, sa fie de la Mosul si sa ma iertati!
)Mi s-a parut tare haioasa afirmatia, mai ales ca cei mici fac destul de des chestia asta
Ar insemna ca ne ploua in fiecare zi, ca la tropice!