Forum CopilulMeu

Buna sunt noua pe forum si din cate am vazut noi femeile dam vina pe ei pentru tot ce nu merge intre noi.Propun un subiect in care sa dezbatem si care sunt greselile noastre.Eu de exemplu sunt impulsiva si uneori incep sa ridic tonul inainte sa aud argumente.Uneori sunt suspicioasa fara sa fie cazul(e o form de a-ti sufoca partenerul),cer explicatii pentru aproape orice nu-mi convine,niciodata nu-mi sunt suficiente dovezile de dragoste,daca sunt nervoasa el e primul care o afla,e.t.c.
Mama ce groaznica sunt! si totusi ma iubeste si se intoarce la mine in fiecare zi .

Subscriu la ce ai spu tu si mai adaug...sunt cicalitoare si vesnic nemultumita... [8D]

Prin urmare au si ei dreptatea lor si nu cred ca trebuie pusi la zid la orice greseala.Cum gresim noi asa gresesc si ei.Daca nu ma insel ei sunt mai calmi de obicei.Ar trebui sa nu ne mai plangem si sa invatam de la ei sa ne bucuram de viata.Sa nu mai despicam firul in patru si sa luam lucrurile asa cum sunt.In prezent eu incerc o astfel de schimbare de atitudine si parca e mai roz viata serios.

Sunt de acord sa-i laudam pe barbati, dar... de ce trebuie sa ne punem noi cenusa in cap???
Se zice ca femeile sunt impulsive si barbatii mai calmi, dar si impulsivitatea poate fi un atuu in unele imprejurari. Cand esti langa un prunc neastamparat trebuie sa ai reflexe si sa iei decizii rapide. Plus ca pruncii vor ca toate sa fie facute imediat, "acum".
Eu cred ca femeile (in special cele care stau acasa) si barbatii traiesc ritmuri de viata diferite.... Si de aici nepotrivirile, conflictele de la sfarsitul zilei.
E foarte reconfortant sa traiesti intre adulti si sa iei decizii elaborate, in liniste, cu discutii logice, dar ia sa-i vad pe respectivii barbatii implicati in lumea haotica a unui bebe sau a unui prunc mai maricel care vrea mancare, joaca si nani in acelasi timp si repede- repede ca il apuca nabadaiele si tipa cat il tine gura!!!!
Sotul meu a stat o perioada acasa cu copiii si l-am observat cu atentie. Cat e el de calm si-a iesit din sarite si a ridicat tonul la ei. Asa ca departajarile astea facute intre femei si barbati nu tin.
P.S. Si cand dam vina pe altii, asta nu-i o practica feminina... Toti procedam la fel la un moment dat, toti fugim de vina atunci cand nu ne convine ceva, pentru a ne linisti constiinta.
In ceea ce ma priveste, eu mai degraba ma invinovatesc de toate si cred ca asta fac in general femeile: sa dea vina pe el insele pentru ce nu merge in casa, intr-o relatie, in privinta copiilor.

Gresesc? Cum adica? Gresesc ca-i fac mancare, ca-i calc, ca-i fac cafeaua in fiecare dimineata, ca i le aduc pe toate la nas? Sau sunt "obligata" sa le fac? Si pe deasupra mai si muncesc. Acum s-a cam schimbat foaia. E in concediu. I-am zis clar: faci aia, aia si aia. Si s-a executat. Am gresit?

Doina, eu zic sa pastreze sotul tau si pentru mai tarziu obiceiurile bune dobandite in concediul asta...

Am gresit foarte mult.De cate ori gresesc,incerc sa ma scot si nu imi dau seama de asta.Vreau sa am mereu ultimul cuvant.Am gresit cand i-am spus sotului ca nu-mi place cum intinde hainele dupa ce le spala,ca nu imi place cum face curatenie,ca nu se vede...iar acum nu mai face nici pe-atat.Imi dau seama ce si unde am gresit dar el de ce nu isi da seama?De ce crede ca numai eu gresesc?

Eu am gresit ca le-am facut pe toate... iar el este stapanul telecomenzii. Asa a crezut el ca este normal pentru ca asa a vazut la mama lui si eu la mama mea. Dar acum s-a schimbat situatia, l-am lasat cu telecomanda.

Multumesc Primrose! Sper sa fie asa
Micuta stea, imi era dor de tine.

Gresesc fata de sotul meu pentru ca sunt o fire mai impulsiva si , deci , imi sare destul de repede tandura.Dar stiu si sa cer iertare.M-as bucura daca si el ar invata sa ceara iertare ori de cate ori greseste .In ultima vreme si-a mai dat drumul , dar la inceput nu vedea rostul .Si asta pentru ca asa a fost invatat de acasa.