Forum CopilulMeu

Sa va povestesc ce mi-au auzit urechile aseara in drum spre casa, in troleibuz. Eram obosita si priveam afara cum ploua. Intr-o statie, s-a urcat o tanara cam la 25 ani, dragutza, aranjata, cu doua telefoane in maini si destul de agitata. S-a asezat in fata mea si a inceput sa formeze cateva numere. La un moment dat izbucneste (de fapt, racnea):
"De ce ma minti, ma, nenorocitule, ca adineauri vorbeai la telefon cu X, cand tu vorbeai cu altcineva. Asa-i ca vorbeai cu cu-va aia imputzita Y. Ai vorbit 10 minute la telefon cu ea, boule. pe mine m-ai expediat in 10 secunde si pe ea..."
Pac, si tipul cu care vorbea i-a inchis telefonul auzind-o cum urla.
Si a inceput sa boceasca fara nici o jena si sa tipe si mai tare. L-a sunat iar si a pus iar "placa'
"Ma, nenorocitule, ai vorbit cu vagaboanda aia. Recunoaste ca ai vorbit cu ea, iar de mine nu iti pasa. Eu am grija de cainele tau si de casa ta, iar tu te porti in halul asta? Iti place sa vorbesti cu ea, iar cu mine, nu?" Iar urlete si dupa ce s-a tot jelit asa doua statii , a coborat.
Am ramas stupefiata de cata imaturitate dadea dovada fatuca asta.
Probabil ca barbatul ala a mintit-o, dar felul in care a reactionat ea (pe langa faptul ca se dadea in spectacol intr-un loc public) si ii cersea iubirea mi-a provocat dezgust.
Ceea ce ma face sa ma intreb: unde incepe dependenta intr-o relatie si de ce?

ei ...imatur e si ala care o tine in casa ..

la cat se isteriza gagica, daca eram in locul barbatului aluia, o ciufuleam. Chiar o merita cu varf si indesat. Te scotea din balamale cu vaicarelile ei. Sunt femei care parca si-o cauta singure cu lumanarea

la mine a fost o perioada cind eram dependenta de sotul meu. totul a inceput cind am venit in Germania,nu cunosteam limba, nu aveam servici. trebuia sa mearga cu mine la medic ,totul a durat aprox. 6 luni, pina am invatat limba,dupa aceea ma-am angajat.dependenta este de mai multe feluri,dependenta financiara,sentimentala......unii oameni nu pot sa ia decizii singuri si asta duce la dependenta sau asa a fost educat de parinti si asta este o cauza

Da, aidam, e o dependenta sentimentala. Dar daca mai vrei sa salvezi ceva, te apuci sa-ti faci iubitul bou si nenorocit si sa-i scoti ochii? Cum sa te mai uiti la o femeie care se vaicareste si te urmareste sa stie cu cine vorbesti, cand, cat timp etc si apoi iti cere socoteala? E si obsesie aici. Inteleg ca sufera ca nici iubitul ala al ei nu o fi vreo usa de biserica, dar unde-i demnitatea? Ceea ce ma face sa cred ca unele persoane chiar nu pot sa ia o decizie sa se rupa de ceva ce nu mai merge. Din pacate, stau asa intr-o relatie nesanatoasa, tot sperand ca se va schimba ceva din senin. Dau vina pe soarta, pe el, pe femeia care le-a rapit iubitul etc, numai pe ele, nu.

va dau un exemplu de dependenta ,zic eu:cand l-am nascut pe cel mic, am cunoscut o tipa cu mine in salon, de o varsta cu mine (32), cu care am ramas in oaresce relatii. Ei, in ziua in care a nascut, sotul ei i-a jurat ca ea n-o sa munceasca toata viata ca el o sa asigure tot ce au nevoie. Acuma stau si ma intreb: daca peste ani, se satura sotul de ea, sau cine stie ce i se poate intampla, si se trezeste singura? Fara servici...fara o calificare in ceva...fara nici un venit?
Asta nu e o dependenta?
Cateodata si eu mi-as dori sa stau acasa, (dar asa o zi , doua,) si probabil ca as putea), sotul are un venit bun, avem si o afecere mica -mica, dar suficient cat sa ne asigure un trai decent. Dar atunci stau si ma intreb: la ce am mai facut scoala, la ce am invatat atat, ce rost avea sa -mi fac o cariera? nu as putea sa stiu ca depind intr-u totul de sotul meu, sa-i cer bani pt fiecare maruntis de care am nevoie

Wow pe mine chiar ma enerveaza faze dintrastea.

eu am o vorba... singura proprietate care poate atinge infinitul este prostia umana! v-ati gandit oare ca poate alternata asta dintre vaicareli si eventualele momente placute cu "boul" rezulta intr-un stil de viata irezistibil pentru tanara de 25 de ani?!?

Azi nu sunt in apele mele, tocmai ca si eu imi puneam aceiasi intrebare: unde (cand) incepe dependenta intr-o relatie?
Raspunsul meu pentru aceasta intrebare ar fi ca devenim dependenti in momentul in care ne pierdem independenta, in momentul in care acceptam familia ca si forma de vietuire, atunci cand cerem si ni se cere, ......Uneori mi se face dor de viata "independenta" pe care o aveam inainte de a intra in actuala relatie (8 ani si un copil de 5 ani jumatate), cand nu as fi acceptat nimic, cand compromisul era departe de a-l accepta, cand libertatea era cel mai de pret lucru pe care il aveam.......si totusi tanjeam dupa o relatie stabila, dupa o familie ceea ce atrage dupa sine "dependenta", asa ca inca o varianta a raspunsului ar fi ca atata timp cat ne acceptam aparteneta la o relatie/familie trebuie sa ne acceptam si dependenta asociata ei.
In ceea ce o priveste pe fatuca din exemplul de mai sus cat si pe multe alte fatuci de genul asta, eu cred ca ele nu mai au habar ce inseamana conduita, relatie, independenta sau dependenta, pur si simplu tineretul din ziua de azi se degradeaza ca principii morale, asa ca sper sa reusesc sa imi educ copilul corespunzator principiilor morale.
Multa bafta tuturor!