Forum CopilulMeu

Credeti ca sunt durabile relatiile astea? Am cunoscut un barbat pe net, insa e departe si ne rezumam la discutii. Sunt destul de neincrezatoare in tipul asta de relatii. Oare gresesc?

Depinde ce doresti tu de la dansul si ce doreste dansul de la tine. In ultima instanta, daca tu doresti "continuitate" ca sa zic asa depinde cam ce doreste dansul. Ce mai... discriminare si in sensul asta, in general barbatii cam cred ca pot ei hotari exact momentele cand cum ce unde cat.:p Si in majoritatea cazurilor le si iese.
Extrapoland acum la orice fel de relatzie in cuplu, nu numai la distantza, vrajeala mai putem noi face cand apare cate un si asta se stie de cand lumea.
mai ontopic la fix: Cat de departe?
daca e la mare vrem pozeee

Fiecare iti va da un raspuns la aceasta intrebare in functie de experientele personale si experientele cunoscutilor. Din ceea ce stiu si cred eu pot sa-ti spun ca sunt atatea necunoscute, atatea " Oare vrea , oare stie ?" , atatea lucruri care s-ar putea spune -face to face -dar online poate nu. Sau din contra , se poate intampla sa-ti spuna atatea lucruri, sa fie asa frumos iar tu sa-ti pui intrebarea :" Oare e asa si in viata de zi cu zi ? " Nu stii, iar daca simti ceva, daca vrei sa risti un pic, il vei cunoaste ( sa vrea si el evident ) , daca nu atunci va ramane doar barbatul " acela " online, barbatul pe care-l tii sa-ti vorbeasca frumos , barbatul caruia i te destainui... oare in realitate e la fel ? Pentru a te lamuri si pentru a nu te minti in acest gen de relatii, trebuie mai devreme sau mai tarziu ( preferabil mai devreme ) sa-l cunosti. Daca ai curaj sa imparatasesti anumite lucruri unui om pe care nu l-ai vazut in viata ta atunci ai curaj si sa te vezi cu el. Personal, o relatie la distanta , cred ca rezista doar in cazuri mai speciale, in cazuri mai rare. Cred ca intr-o asemenea relatie te consumi mai mult decat te-ai consuma avand partenerul langa tine. Si in ce iti gasesti alinarea, intr-o tastatura rece, intr-un ecran plat si eventual o camera web care ai impresia ca nu te arata asa cum esti de fapt ? Concluzia mea : intalneste-te cu el, vezi cum e si de-abia apoi vei fi mai sigura de urmatoarele hotarari. Pa.

Cumnata mea (sora sotului) si-a cunoscut sotul pe net. Ea era in ROmania el in Statele Unite. Si el este tot roman dar era plecat de copil acolo, impreuna cu parintii. Dupa 3 luni de cand s-au cunoscut pe net el a venit in Romania sa o cunoasca si personal. S-au logodit, si dupa inca 4 luni s-au casatorit in State. In iunie au facut 7 ani de cand se cunosc si 6 de la casatoria religioasa. Au doi copii si o viata normala...

Eu ti-am dat un exemplu pe care il stiu personal... exista si alte cazuri fericite dar si multe situatii urate. Tine de tine cat de departe vrei sa mergi si, bineinteles, de seriozitatea partenerului.

Curaj si mult succes!

P.S. Daca lucrurile se lungesc prea mult fara sa va cunoasteti personal, parerea mea este sa nu iti faci prea multe sperante.

Multumesc, fetelor, pentru raspunsuri. nu ne-am intalnit si gaseste tot felul de explicatii pentru amanarea intalnirii. unul dintre motive ar fi ca el a avut o mare iubire la Bucuresti si nu mai suporta locul asta. pe de alta parte, eu cred ca nu s-a lecuit de pe urma fostei relatii si ca o vrea tot pe aceea. in fine, e neclar totul. discutiile sunt interesante, dar asta inseamna amicitie, nu mai mult. eu nu vreau doar relatie virtuala. el, insa e destul de alunecos si desi declara ca vrea mai mult, sta pe loc.

liana, ceva noutati?

Mischaela, mi-am dat seama ca omul asta nu prea stie ce vrea, dar se plange de nereusita profesionala, personala etc Am realizat ca sunt pe cale sa fac iar o greseala: sa caut sa aduc bucurie in viata cuiva, fara ca acel cineva sa vrea acest lucru sau sa fie pregatit. Sau nu ma vrea pe mine. Cam pe aici sunt acum si imi vine sa ma bat. Nu stiu cum se face, ca in relatiile cu barbatii mi se intampla lucrul asta. Unde gresesc?

nu ai gresit nicaieri ...
doar e persoana nepotrivita ...

Off, Mischaela Nu stiu cum se intampla, ca ma atrag barbatii (care descopar mai tarziu ca nu stiu ce vor) si eu...tusti..ma ofer sa ii salvez si de fapt, ma scufund o data cu ei sau imi trece vremea langa ei. Acum nu generalizez; dar parca e un numitor comun. Nu stiu daca ma fac inteleasa, dar simt ca e o problema si la mine. Voi ati avut sentimentul asta? Sau am luat-o eu razna?

important e ca tu stii asta, constientizezi problema si nu te implici ... pardon nu "il salvezi" ...
ma seaca la culme genul asta de masculi ... pe de alta parte ... mai sustin ca au si oua ...
este o vorba ... lac sa fie, ca broaste destule ... si crede-ma nu toate par sa se inece ...
... conserva energia asta de a "avea grija de cineva" pentru atunci cand o sa ai un bebe ...