Forum CopilulMeu

buna fetelor
sunt noua pe forum si am si eu o mika dilema pe care poate as putea sa o rezolv cu ajutorul vostru
am o casnicie minunata sunt impreuna cu sotul meu de 4 ani ne am casatorit la un an de cand ne am cunoscut la noi inka mai functioneaza luna de miere cine romantice cadouri vorbim in jur de o ora la telfon zilnik si intotdeauna cand ajungem acasa mai avem inka ceva de spus unu altuia ne facem codaouri etc el chiuleste de la serviciu ca sa stea cu mine etc
acum problema este pe de o parte as vrea un copil pt ca in primul rand ar fi al lui o parte din el si m ar face sa fiu fericita pe de alta parte cunosc attaea cupluri care s au destramat sia nu se inteleg din cauza faptului ca au copii (de ex cand mergem in vizita la un cuplu de prieteni care au copi el se plange sotului meu si ea mi se plange mie si nu au decat un an de cand s au casatorit vb f urat unul despre altul si se cearta non stop inclusiv de fatza cu noi )si sincer nu as vrea sa renunt la o asemenea relatie
p.s.1 si eu si sotul meu avem parintii divortati asa ca pe langa noi care dam o deosebita importanta familiei si relatiei dintre noi parintii nostrii sunt f bucurosi sa vada ca relatia noastra este asa cum este
p.s2 in momentul cand o sa facem un bebe noi ne vom muta din bucuresti si vom sta in acelasi oras cu parintii si socrii mei cu care ne intelegem extra ordinar plus ca mai avem si o droaie de bunici care s au oferit sa ne ajute cu tot ce vor putea
ce parere aveti ?
oare m am speriat degeaba ?

pai un copil il faci cand il doresti ... nu ca sa fie acolo ...
... eu cred ca voi sunteti intr-o continua primavara ... dar ceva din asta se va schimba dupa venirea lui bebe ...
din punctul meu de vedere copilul sudeaza un cuplu ... dar trebuie sa fie dorit de ambii parinti ...
bineinteles il poti face pachet si il dai soacrei si ti-l aduce mare ...

Cum spunea si Mischaela , copilul il faci atunci cand ti-l doresti , nu cand il doreste mama, soacra sau cumnata. Tu si sotul tau trebuie sa fiti pe aceeasi lungime de unda . Deoarece va intelegeti atat de bine si practic va sunteti dedicati unul altuia trebuie sa vorbiti si sa stabiliti daca emotional sunteti pregatiti pt. venirea unei fiinte care va va ocupa timpul , in special tie, care o sa va faca sa stati mai putin impreuna , sa nu mai puteti vorbi atat de des . Atunci cand copilul apare evident in primele luni , dupa experienta mea cel putin , sigur n-am mai avut atata timp de sotul meu. Oricat ai vrea , atunci cand ai un bebelus , reusesti pana la un moment dat sa te imparti in doua , sot si copil , dar nu rezisti la nesfarsit si sotul de obicei pica pe planul 2 . Discutati, analizati si apoi actionati in consecinta de cauza . Treceti la "treaba" pt. dragoste si un bebe sau pur si simplu pt. placerea de-a va iubi. Copii , intr-un cuplu solid nu au cum sa faca rau , evident daca sunt lipsuri odata cu venirea unui copil acestea se accentueaza. Voi doi stiti cel mai bine daca un copil v-ar uni sau v-ar desparti. Tot ce pot sa-ti spun din experienta mea este ca atunci cand ai un copil ai cu adevarat o familie, un copil te responsabilizeaza , te maturizeaza intr-o masura mai mare sau mai mica . Nu e nimic rau in asta. Exemplul parintilor vostri e la fel ca a multor alti parinti din lumea asta , nu inseamna ca daca ei sunt divortati si voi veti pati la fel. Spunea cineva la televizor ca soarta ti-e stabilita din nastere, trebuie s-o vezi ca pe un drum ( de ex. ) de la Ploiesti la Bucuresti. Pe acest drum sunt multe gropi ( incercari, lucruri bune, lucruri rele ), de tine depinde pe care le ocolesti si in care intri . Cred ca ai inteles ce-am vrut sa spun. Pa.

Eu zic ca la venirea copilului iubirea voastra nu va disparea dar se va transforma, se va dezvolta. Un lucru e sigur, primele 3-4 luni abia te pui pe picoare si iti faci un program cu bebe deci nici vorba de sot, mai incolo poate aparea gelozia sotului fata de bebe si neputinta ta de a oferi timp si iubire suficienta sotului. Dar, aceasta perioada trece si voi va veti regasi mai fericiti, mai impliniti si cu ceva timp pt voi.
Sunt mai multe tipuri de familii, unele nu isi dedica in totalitate timpul cu copilul pe care il lasa de mic pe la bunici iar partenerii au timp pr ei, si altele sunt concentrate sa ofere tot copilului neglijand inevitabil si fara voie relatia. Oricum perioada dificila va exista dar va trece si depinde de voi cat de repede si mai mult, in ce fel.
Omul cat traieste are parte de perioade mai bune si mai rele, important e cum isi contureaza caracterul trecand peste ele.
La noi a fost f frumos inainte de venirea lui bebe dar mi-am dat seama la un moment dat ca lipsea ceva, cand am simtit asta am trecut la fapte si iata-ne cu o mandrete de copil.

Ca sa fiu punctuala:
1. am senzatia si nu cred ca ma insel...ca sunteti tinerei, nu-i asa?
2. ce are a face divortul parintilor cu aparitia unui copil? Sau divortul in general cu un copil? din ceea ce ai scris tu reiese clar ca esti tare multumita de relatia actuala dar ca ti-e frica sa nu se strice totul din cauza...unui copil???!!!??? Inseamna ca, dimpotriva, nu sunteti prea siguri pe voi, de ceea ce simtiti unul pentru celalalt daca crezi ca un copil ar putea schimba ceva intre voi, si mai grav...ar schimba in rau ceva intre voi.
3. Nu compara niciodata relatia ta cu cea a prietenilor tai..mereu exista diferente...Eu am o vorba " De la atata dulce ti se mai si apleaca"...nu intotdeaua relatiile care sunt lapte si miere sunt cele mai stabile...O relatie inseamna mai mult decat flori, zambete, ...inseamna sa stii exact ce isi doreste celalalt, sa-l cunosti, sa il intelegi. Iar reciproca este musai!
Imi spunea cineva, foarte frumos, ca sotul este viata ei iar copilul lumina ochilor sai!! Eu asta cred ca este o familie adevarata.

Si in final...decizia de a avea un copilas va apartine numai voua...

Eu una ii inteleg teama la fata asta....parca ma vad pe mine acum catva ani...si asta poate ca familia mea si familia ei au un punct comun:provenim din familii despartite
Eiiii..in subconstient s-a strans multa durere si probabil nu vor ca ei sa dea gres la fel cum au facut parintii lor.
Mereu vei avea frica de a nu pierde familia pe care o ai....eu uneori am cosmaruri in privinta asta....nu imi vine sa cred ca eu pot avea familia pe care mi-am dorit-o toata viata....
E vorba de neancredere in propria persoana si de aici deriva si neancrederea in stabilitatea cuplului...
Iar copilul e mai bine sa vina cand sunteti pregatiti sufleteste amandoi...sa nu il faceti sa fiti si voi in rand cu lumea....ca seara inchizi usa si tot cu ale voastre ramaneti...iar lumea cu ale ei.

in primul rand pt toate mamicile si bebeii multi pupi sunteti coool
va multumesc mult pentru raspunsuri tutturor si sa stiti ca citindu le am avut curajul sa rec ce a spus adelutza intr adevar ai avut dreptatae cu teama de esec mai ales eu sunt o perfectionista am job ul perfect viatza perfecta casnicia perfecta (a se intelege perfecta adika asa cum mi le am dorit eu si mi le am trasat de mult in viatza )
pe urma ca sa explik mai bine ma enerveaza cumva presiunea celor din jur fiind un cuplu super toti asteapta sa vada ce fel de copil o sa avem cei din jurul nostru presupun ca ne au asezat o stacheta la care obligatoriu copilul nostru va trebui sa se ridice
acum am ajuns la driana in primul rand imi plak buzele tale
in al doilea rand ai dreptatae ca suntem tineri si in al treilea rand nu e vb ca ne am pierde dragostea si ca am ajunge la un divort doar ac atunci cand ai un copil asa cum au zis aici multe mamici se schimba multe si noi 2 nu prea vrem sa schimbam ce este intre noi
poate undeva este si independentza f mare independentza la care trebueisa renuntiu in aprte sau sa o educi sa devian responsabial in momentul cand ai un copil
felicitari lore super bebeu si multumesc pentru sfat m ai facut sa vad problema dintr un unghi pe care eu nu il cunosteam
jeanina intr adevar numai noi putem sa dam de capat acestei dileme dar eu zik ca ar fi bien sa strang mai multe informatii asupra subiectului de aceea v am cerut parearea
va multumesc inka o data tuturor sanatate si voua si celor mici si multi pupi

ehe,si eu ma regasesc pe undeva prin povestea ta.eu m-am casatorit la 20 de ani si pana la 26 viata mea si a sotului meu a fost o aventura.nu ne lipsea nimic.ne plimbam mereu prin tara,aproape in fiecare week-end evadam,nu mai zic cate petreceri dadeam,aveam m ulti prieteni si eram aproape mereu in vizita la cineva.
nu ne gandeam deloc la copii.
in schimb in momentul in care prietenele mele ramaneau insarcinate,colegele de munca,chiar si sora mea,nasa mea.............ei atunci a inceput sa se infiripe si la mine sentimentul asta.culmea e ca si la sotul meu in acelasi timp.am discutat si am ajuns la concluzia ca am copilarit destul.am ramas insarcinata imediat dar din pacate la 2 luni am pierdut sarcina.a urmat o perioada grea dar pana la urma am ramas iar insarcinata si iata rezultatul.acum nu mai avem libertatea de alta data,dar odata cu cresterea lui Stef ne-o recapatam.acum il luam cam peste tot cu noi.
si sa stii ca suntem fooooarte fericiti.
alegerea e la voi.succes!

Puiutz, sa stii ca veti simti exact cand este momentul pentru a deveni parinti. Si cateodata bebe nu vine cand vreti voi, vine si cand vrea el...asa ca...bucurati-va de ce aveti si de ce veti avea!

..iar cand vine ,nu iti mai imaginezi viata fara el.....dar lasa barza sa vina in anotimpul ei....