Cum v-ati anuntat sotul ca veti avea un BB?

[anaconti]

Povestile voastre sunt asa frumoase!Ma fac sa visez cu ochii deschisi!...Si imi vine sa plang de ciuda ca eu nu mapot lasa in voia inimii, ca nu pot ignora toate obligatii sociale, toate indatoririle, toate presiunile!...Mi-e cida de mor, dar numai eu sunt de vina!
Visez la clipa cand voi putea da si eu o astfel de veste...tuturor, nu doar sotului!...Cred ca o sa plutesc, o sa fiu in al 9-lea cer! Si sper din suflet ca si el sa simta la fel!...
Doar ca, vedeti voi, cine stie cand se va intampla??? Si asta ma chinuie!...
Voi cum ati facut sa va invingeti teama? Cum v-ati dat seama ca sunteti pregatite? Si, nu in ultimul rand, ca sotul e pregatit?
O sa citesc in continuare povestile voastre...si o sa zambesc printre lacrimi, intrebandu-ma "ce ar fi fost daca?"

[andrushca]

Anaconti, sa inteleg ca nu ai inca un bebelus?
Stii, la un moment dat, cand suntem puse sa facem alegeri, ne resetam prioritatile in functie de ce e mai bine pentru noi. In cazul in care tu ai acele "obligatii sociale" despre care vorbesti, inseamna ca, vrei sau nu, te supui lor?
Eu chiar sunt convinsa ca noi, femeile, putem face compromisuri care sa ne multumeasca mai tarziu..asa cum este nastera unui copil si pierderea contactului cu job-ul.
Deci, in cazul in care vrei altceva de la tine si de la viata, go for it! Stiu ca nu e simplu, dar mai stiu ca daca vrei si optezi pentru asta, trebuie sa iti asumi tot ceea ce urmaeza! Succes!

[anaconti]

Uf, oare m-ar ajuta daca v-as spune povestea mea?[v]Nici nu stiu...Poate ca ar ajuta pe cineva care ar fi cam in aceeasi situatie si sub titlul "Nu faceti ca mine".Asa ca, iata, daca aveti rabdare:
Familia din care provin? Normala, 4 copii, parinti OK, relatii bune, poate mai apropiate decat in multe alte cazuri...
Am fost mereu copilul bun al familiei, din foarte multe puncte de vedere. Asa am inteles eu sa ma fac iubita, sa atrag atentia parintilor, a celor din jur...Copil bun la scoala, bun acasa, cu minusurile proprii, dar nimic de speriat...Toata lumea imi zicea ce bine de mine, ce viata frumoasa o sa am, ce fericiti sunt parintii mei, cat de mandri de mine...
A aparut la un moment dat ideea ca m-as putea realiza super in afara. Idee sustinuta si de mine initial, cand nu stiam exact ce presupune asta.Intre timp m-am casatorit - soc la inceput pentru toti cei care se asteptau la alte planuri de viitor pentru mine! Va jur ca a fost prima data cand am facut cum am vrut eu si nimeni nu s-a opus...Dar, ca un fel de consolare pentru ai mei, i-am asigurat ca vom pleca impreuna (eu si sotul)...Desi incepusem sa ma tem ca va fi foarte greu...
De ce vorbesc de "obligatii"? Pentru ca toata lumea se asteapta sa fac ce trebuie, iar eu nu-i pot dezamagi! Nu pot!
Asa ca dorintele mele trec in planul doi...pentru mult timp...
Poate ca o sa plecam din tara (in Canada), dar acolo? Nu o sa ne permitem un BB pentru cine stie cata vreme! O sa o luam de la zero si o sa dureze...Iar eu sufar...
Asta e, viata merge inainte, dar nu pot sa nu suspin atunci cand va citesc mesajele...Nu pot sa nu tresar ori de cate ori vad un copilas, o familie fericita...Stiu ca nu am o viata rea, stiu ca ar fi de ajuns sa spun un singur cuvant (sotul ma adora si are incredere oarba in mine), stiu ca doar eu sunt de vina...Dar implinirea visului meu, ar insemna spulberarea viselor celor din jur...Nu pot sa fac asta!
Spuneti-mi cum vreti: lasa, fricoasa, rationala, sentimentala, egoista...am ales sa traiesc deocamdata cu durerea in suflet si sa sper ca intr-o zi, candva...voi avea curajul de a-mi apara dorintele, deciziile.

Va multumesc pentru ca existati si va pasa!

[andrushca]

Ok, am inteles povestea ta..am inteles ca intotdeauna ai fost copilul cuminte si ascultator al familiei si ca asa i-ai si obisnuit pe ai tai sa te vada. Dar trebuie sa intelegi ceva! Esti destul de matura ca sa poti trai pentru tine! Adica sa iti asumi sa faci un bebe (daca asta iti doresti cu adevarat) si sa poti fi multumita cu alegerea facuta. Numai ca trebuie sa stii ca o astfel de optiune include iubirea si ocrotirea ta toata viata!
Crezi ca ai tai te vor vedea altfel? Chiar crezi ca e mai important sa te conformezi regulior astea tampite sociale? Stii ca ai doar o viata pe care ar trebui sa o traiesti asa cum vrei tu, nu asa cum ti se impune!
DE ce nu ii poti dezamagi pe ceilalti? De fapt, de ce crezi ca ii poti dezamagi, in cazul in care te hotarasti sa traiesti pentru tine? Scuze-ma, dar am senzatia ca exagerezi! FIECARE ISI TRAIESTE VIATA ASA CUM ALEGE! Singura te prinzi in paienjenisul obligatiilor pe care ti le impui...
Incearca sa iti faci o rezolutie pentru anul urmator...astfel incat sa iti fie tie bine!

[gabi-cta]

Anaconti, faptul ca la un moment dat ai facut ceva "socant" pentru familia ta, adica faptul ca te-ai maritat, nu crezi ca dovedeste ca de acum inainte vei duce o viata a ta si a proaspetei tale familii. Si mie mi-a fost greu sa ma apuc de viata proprie cu amandoua mainile, asta insemnand dezamagirea alor mei ca nu am vrut sa urmez studiile superioare pe care le doreau ei, sa ma angajez unde vroiau ei si stiau ca este bine acolo. Am inceout sa la intrerup "linistea" cu care se obisnuisera. Nu mai eram copilul cuminte si pe deasupra aveam deja o legatura de cinci ani cu un baiat cu care nu aveam de gand sa ma marit. Pana la urma am facut-o si nu pot sa-mi spun nici in ziua de azi ca am luat o hotarare gresita. Desi nu am slujba pe care mi-as fi dorit-o, nu am locuinta sau o remuneratie satisfacatoare, faptul ca mult timp nu mi-am dorit copii si cand am in ceput sa pierd sarcinile am crezut ca sunt blestemata, tot nu am dat inapoi.
Acum astep sa nasc in februarie si-ti pot spune ca sunt foarte multumita. Mi-a luat noua ani sa ajung sa fiu, in sfarsit, multumita de ceea ce fac.
Sper ca nu te-am plictisit! Curaj!

[anaconti]

Buna!

Am citit raspunsurile voastre si stiu ca aveti dreptate. Daca ati sti de cate ori am avut disctutii pe tema asta cu mine insami sau cu cea mai buna prietena!Si ea imi spune ca si voi ca am o singura viata, ca e viata mea, ca nu pot sa-mi traiesc viata facand doar ceea ce place celorlalti...Dar e greu sa fiu altfel...Asa am crescut! sunt dependenta de aprecierea celor din jur, am invatat sa fiu fericita atunci cand ei sunt fericiti, am prea de multe ori senzatia ca linistea lor depinde de comportamentul meu. Iar asta mi se trage din copilarie, sunt sigura. Nu are rost sa dau detalii, dar am incercat mereu ca prin comportamentul meu sa nu mai creez si eu probleme suplimentare...Si acum, asta sunt!
Sa stiti totusi ca simt cum incep sa cresc, putin cate putin. Fac schimbari cu pasi mici, dar siguri...
Am luat o decizie, sper sa o pot respecta...Imi doresc un BB, simt ca pot oferi nespus de multa dragoste, dar voi incerca sa fac cumva sa impac si capra si varza!
Oricum, continui sa visez cu ochii deschisi la momentul in care voi fi mamica si va trebui sa dau vestea cea mare!

[danamar]

Draga anaconti,eu am niste prieteni care au plecat in Canada si si ei au inceput de la zero cum se zice,ea era insarcinata atunci cand au plecat,acolo a nascut,o duc foarte bine acum,ea lucreaza intr-un birou bine merci,el la fel,iar de copil are grija o femeie cumsecade pe care o platesc.O duc ca in filme,sa vezi ce casa si ce masini au,te doare capul.Ai vazut,impacata si capra si varza.Trebuie insa sa-ti doresti cu adevarat ca restul vine de la sine,mai mult ai langa tine un om care te adora ...

[anaconti]

Da, Dana, ai dreptate, am langa mine un om care ma adora si mai mult decat atat, are incredere ca nu pot face nimic gresit, ca nu pot lua nici o decizie gresita...isi pune viata in mainile mele, poate chiar mai mult decat ar trebui...Si asta devine o povara uneori...
Ai dreptate, o sa reusesc si eu sa le fac pe toate! Un pic de rabdare imi mai trebuie! Hai, ca am mai iesit din starea aia proasta! Sa-mi tineti pumnii luna asta. E foarte importanta pentru mine! Am atatea planuri, atatea proiecte...Cine stie, poate ca peste ceva timp vin sa va dau o veste buna!

Va multumesc tuturor pentru sfaturi!

[danamar]

Draga mea,viata nu e decat una,asa ca nu mai trai pentru alti,este un prea mare sacrificiu,invata sa faci totul doar pentru tine,asa cum si ei o fac pt.ei!pe ceilalti,poti doar sa ii iubesti sa le fii alaturi im momentele grele,dar atat,viata ta iti apartine,iar deciziile luate trebuie sa te priveasca si sa-ti foloseasca numai tie.Asa procedeaza un om matur si implinit!!!

[gigi_]

Mie mi-ar placea sa fiu anuntat intr-un mod original, nu brutal - vezi, draga, sunt insarcinata. Desi merge si asa - in fond, tot aceeasi veste o primesti. M-ar emotiona mult, de exemplu, ca vestea sa fie scrisa pe hirtii scoase la imprimanta, afisate pe pereti, inca de la intrare. Cite un cuvint pentru fiecare hirtie, de la intrare si pina in dormitor. Unde m-ar astepta ea, cu bucurie mareeeeeeeeeeeee!