Forum CopilulMeu

cum sa incep...habar nu am. imi tot spun de ceva vreme ca ar fi frumos sa scriu si povestea noastra aici dar m-am rezumat doar la a citi pe ici, pe colo cand am avut putin timp. imi spuneam ca trebuie sa fie ceva foarte frumos si am tot amanat iar timpul s-a scurs...si azi m-am hotarat: INCEP!
noi, adica mami si tati, avem doua fetite...as fi vrut sa le spun printese sau gagalici sau minuni sau dragalase sau gaze...orice cuvant e neincapator pentru cat de mult inseamna ele pentru noi. cea ,,mare'' are 5ani si un pic iar cea mica aproape 6luni si sunt topite una dupa alta iar noi dupa ele. nu le-am ,,programat''...au venit cand au vrut ele: cand ne-am casatorit eram deja insarcinata in 5 luni cu Sanziana iar Sorana a fost darul de Craciun pt Sanzi ( isi dorea atat de mult o surioara incat spunea la toata lumea ca va avea una...si in a doua zi de Craciun, in 2005, am aflat ca sunt insarcinata; asta dupa ce in prima zi Sanziana isi sparsese capul).
viata noastra e plina de peripetii. sper sa reusesc sa trec aici macar o parte din ele.

Oare cred ca esti o mamica f fericita si implinita. Sunt eu cu unu dar tu cu doua . Ce sa zic, este bine ca te-ai hotarat sa incepi un jurnal, iti doresc sa scrii cat mai multe in el, sa-ti taiasca fetele si asteptam vesti

Sa-ti traiasca fetele, sa-ti /sa va umple inima si viata de cat mai multe bucurii!

va multumesc...
sunt intradevar fericita dar din pacate uneori uit asta. uit ca am exact ce mi-am dorit foarte mult: o familie. ma consum pentru toate prostiile si fac din tantar armasar. si sunt incapatanata. imi amintesc cum ajunsesem sa ma impac cu mine insumi pe vremuri. imi propusesem ca, in cazul in care nu aveam sa-mi gasesc jumatatea, sa fac un bebe si sa-l cresc singura. era gandul meu ascuns care ma ajuta sa merg mai departe. acum imi am jumatatea langa mine si chiar mai mult: le am pe Sanziana si Sorana. iar eu ce fac?!? ma consum pentru rate, pentru cat sta soacra-mea la mine (in loc sa profit ca e aici si sa ma relaxez), pentru ce or mai zice cei de la serviciu, pentru ca nu am facut nustiuce declaratie la timp (contabilii stiu de ce!). ar trebui sa schimb pampers si sa ies la plimbare, sa citesc povesti, sa admir ghioceii din curtea gradinitei...sa traiesc clipa. de maturat si de spalat si de calcat o sa am si maine dar fetele mele poate nu vor mai vrea sa asculte povesti...sau poate vor fi crescut pana atunci. la teorie sunt buna. practica lasa de dorit.
DAR SUNT FERICITA! chiar daca nu prea se vede pe mine. are Sorana o privire atunci cand o alaptez...imi vine sa o musc. si doar eu stiu privirea asta!

azi a iesit soarele. pe bune: si afara si ...peste tot. weekend-ul trecut a fost ca un cosmar. norocul meu ca Dragos a invatat sa fie mai intelept decat mine. poate voi povesti vreodata. aseara am trebaluit amandoi prin casa si a fost cool. pe la 11 imi echipez boboaca si ne ducem sa o luam pe Sanzi de la gradi. abia astept sa se incalzeasca si sa iesim cu rolele. hm! ce poveste frumoasa! avea Sanzi cam 7 luni, era inainte de Paste si faceam cozonaci cu mama; ma suna Dragos si-mi spune sa iesim in gradina cu nepotul meu, cu rolele...dar eu nu aveam role! si el imi zice: ,,las'ca ti le imprumuta Radu''. si plecam in gradina: cu Sanzi, cu Radu si cu cumnatul meu. ajunsi acolo, ei toti se grabesc sa o ia inante si lasa in urma o cutie: ERAU ROLELE MELE! nici prin cap nu-mi trecuse ca voi avea un sot caruia sa i se para normal ca la 28 de ani sa merg cu rolele! nici nu stiam cum sa reactionez: sa rad, sa plang, sa-l pup!? si in mai putin de 2 saptamani si-a cumparat si el. mergeam impreuna pe faleza, cu Sanzi in carut, si ne plimbam! era atat de frumos...si lumea se uita la noi ciudat...acum 5 ani parea o nebunie ca niste adulti sa mearga cu rolele...acum nu mai mira pe nimeni. fir-ar sa fie de hernie de disc! din cauza ei voi merge doar cu Sanzi cu rolele; Dragos nu mai are voie...el o va plimba pe Sorana.
e o clipa de viata! frumoasa! si mai sunt.

am mai rasfoit prin jurnale si as fi vrut sa scriu prin ele dar mi-am dat seama ca as putea sa ma repet la infinit, asa ca am ales sa scriu tot aici. e un ,,secret,, al relatiei noastre. cand am nascut-o pe Sanzi si eram in spital, vorbeam foarte des la telefon cu Dragos si ne spuneam de fiecare data ,,tubi mult!,,. colega mea de salon imi spunea ca o sa vad eu cum peste un an, doi nu ne vom mai spune la fel pt ca greutatile ne vor face sa uitam de cuvinte frumoase. as vrea sa ne auda si acum: poate ca si datorita spuselor ei m-am incapatanat sa spun acelasi lucru de fiecare data cand ne luam ramas bun, chiar daca suntem suparati; si raspunsul vine de fiecare data: ,,me too!''. sau invers. unul din noi incearca intotdeauna sa lase loc impacarii. o sa spuneti ,,ce bine!''. nu a fost asa de la inceput, am avut si noi momente in care toata lumea (si chiar noi) era impotriva noastra. dar am luptat si am incercat sa fim alaturi. sigur ca nu am fost mereu pe aceeasi lungime de unda si uneori aveam senzatia (amandoi) ca luptam cu morile de vant. dar efortul a meritat! si merita! si acum avem zile in care unul sau altul e mai pornit si mai putin pe placul celuilalt. important e sa nu lasi timpul sa treaca fara sa te impaci cu celalalt: nu faci decat sa te pornesti si mai tare. cand ne-am casatorit ni se dadeau, de catre ceilalti, 1% sanse. dar, spre disperarea binevoitorilor, noi ne incapatanam sa ajungem la nunta de aur...mai avem putin...in Martie implinim 6 ani de cand ne-au iesit actele, iar in Iunie 6ani de la nunta. si avem si o gramada de treaba: sa crestem fetele si nepotii si...poate si stranepotii.
revenind cu picioarele pe pamant: daca nu ne imbracam acum, riscam sa o lasam pe Sanzi la gradi. pa!

LA MULTI ANI SORANA! sa cresti mare si sanatoasa si sa aduni cat mai multe jumatati de an!
si pentru ca e o zi speciala, o sa incepem si un jurnal al bebelusilor.

La multi ani ! si din partea noastra ,sa -ti traiasca fetitele si sa te bucuri de ele

multumim de urare! dar se pare ca nu sunt singura sarbatorita! LA MULTI ANI si pentru Robertica Mititica!

mersi,dar roby are doi ani si cinci luni trebuie sa i schimb ticher-ul