Forum CopilulMeu

Neasteptat, dureros.
Speram cu toata fiinta ca inevitabilul nu se va produce atat de curand...Speram intr-o minune, nu crdeam ca Dumnezeu ni-l va lua dintre noi, acum cand nu implinise nici 58 de ani.
A fost un om atat de bland si de iubitor si ma doare atat de mult ca a plecat dintre noi acum, cand aveam atata nevoie el. Imi era de-ajuns sa-l privesc in ochi si orice suparare pleca undeva departe.
Nu pot sa cred ca mi se intampla asta, nu ma pot resemna cu gandul ca tatal meu nu mai este....a murit si ne-a lasat in suflet un gol imens.
As vrea sa pot sa plang, insa ma simt mult prea pustiita ca sa o pot face. Imi privesc copiii si-mi amintesc cu cata dragoste le deschidea usa cand mergeam pe la el.
Daca as avut puterea i-as mai fi oferit de la mine cativa ani din viata si 1/2 din inima mea pentru a se bucura de aceasta viata...insa...
Oriunde merg imi apare imaginea lui si fiecare lucru imi aminteste de el.
Doamne,...te rog da-mi puterea sa plang pentru a putea trece mai usor peste aceasta durere imensa care-mi chinuie sufletul!
Tata (bunelule), nu mi-a ramas decat speranta ca intr-o zi ne vom regasi si atunci va fi pentru totdeauna. Dumnezeu sa aiba grija de tine acolo sus.... si sa-ti amintesti cat de mult ai insemnat pentru noi toti. Fie-ti tarana usoara....

Loriana nu m-am priceput niciodata sa spun cuvintele potrivite in astfel de imprejurari, mi se pare ca nici un cuvant nu e suficient ca sa mangaie pe cineva care a suferit o astfel de pierdere.

Tot ce pot sa-ti spun e ca noi suntem aici, prieteni virtuali dar care se gandesc la tine si spun o rugaciune pentru tatal tau.

Dumnezeu sa-l odihneasca si sa te mangaie in aceasta durere.

...nu am cuvinte...stiu ca e cumplit de dureros ce se intampla...Dumnezeu e mare si o sa-ti dea putere sa treci peste...SA-I FIE TARANA USOARA!!

Loriana draga, imi pare nespus de rau. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace, iar tie sa-ti umple sufletul cu toata taria de care ai nevoie.

Va multumesc din suflet pentru cuvintele frumoase, care mi-au mai alinat durerea. Citindu-le am plans si acest lucru mi-a mai dat putere sa infrunt realitatea dura.
Va multumesc din suflet pentru ca existati, nu stiu daca va dati seama cat de mult insemnati pentru mine. In mod cert aceasta durere nu va disparea mult mult timp, insa stiu ca timpul o va vindeca. Iar faptul ca nu sunt singura imi da putere sa merg mai departe.
Am doi copii carora trebuie sa le fiu o mamica buna si am si o mama care trece mult mai greu decat mine peste tot ceea ce s-a intamplat. Nici nu pot sa concep ca as putea-o pierde intr-o zi si pe ea.

Lori, esti puternica! Asta conteaza. Si ai in continuare de unde sa te realimentezi cu aceasta putere. Dumnezeu sa-ti fie alaturi. si plangi, Lori, cat poti de mult! Te vei elibera macar pentru putin timp. Dar ai grija sa nu te vada copiii. Pentru ei, asa cum ai spus, trebuie sa mergi inainte neclintita.

Off... [:(] Cristina....daca as putea....Cand o vedeam pe fiica mea (care a fost extrem de apropiata de tata si cu care isi petrecea aproape toate week-end-urile) cat de mult sufera....pur si simplu uitam de mine. Nu credeam ca o fetita de varsta ei poate realiza ce s-a intamplat de fapt.
A plans ore in sir inainte si dupa inmormantare. Ca sa mai uite am trimis-o pentru cateva zile la bunicii paterni, la tara.
Imi vine sa plec si eu undeva sa ma detasez de toate, insa stiu ca oriunde voi merge ma va insoti si durerea.

Loriana, nu vreau sa te intristez si mai mult dar am sa-ti scriu o poezie despre socrul meuAceasta poezie este scrisa de sotul si fratele lui.

Multumesc tata,


Pentru noi ai fost un tata
Ce a muncit viata toata
Ca noi sa avem de toate
Bani,mancare,sanatate.


Ai muncit ca sa fim bine
Si nu te-ai gandit la tine
Pentru tot iti multumim
Copii tai,ce te iubim.

Aceasta poezie a ramas la socrul meu in mormant,la noi aceasta nenorocire s-a intimplat pe 29-01-2006.

Va pup si sa stiti ca el de acolo de sus va ocroteste si va iubeste

Foarte emotionant .... [:(] si extrem de trist, babaluta .
Este ceea ce si tatal meu ar fi meritat sa auda, insa din pacate nu am avut prilejul sa-i dovedesc recunostinta mea.
Cred ca si tie iti este foarte greu, mai ales acum cand constientizezi ca nu mai este alaturi de voi ca sa traiasca si el marea bucurie de a avea un nepotel.
Dar viata merge mai departe...
Iti doresc sarcina usoara si un bebel sanatos si mancacios.
Pupici