Viata mea
Desi de mule ori as zice ca viata e frumoasa si merita traita ...mai exista si situatii cand iti vine sa zici de ce tocmai mie mi se intampla.Exista multe intrebari la care nu pot sa imi raspund...dar inteleg ca toata lumea la un moment dat trece prin greutati.As dori sa scriu aici pe forum toata viata mea sa imi aduc aminte de tot ce sa intamplat bune si rele...Eram 3 frati la parinti eu cea mai mare ...urmau doi baieti.Eram cuminte ascultatoare si totusi cateodata incapatanata pentru ca nu mi se dadea dreptate,de multe ori fiind cea mai mare trebuia sa le fac celor mici pe plac ceea ce de multe ori ma dezavantaja pentru ca trebuia de ex sa renunt la bucatica mea de ciocolata...eu mancam mai incet si uite asa se apucau de plans, pana mama imi zicea" dale-o daca nu ti-ai mancat-o mai repede"acum imi vine sa rad dar atunci nu mi-a picat prea bine...eram copil.Totdeauna am fost grijulie fata de frati ii aparam cand cineva vroiau sa ii bata eu primem suturile in fund evident erau si ei obraznici poate isi meritau soarta dar erau fratii mei...Toate vacantele de vara mi le petreceam la tara la bunica mai veneau doi veri si eram 5 de toti...singura fata.Eu trebuia sa fac curatenie sa spal sa matur ...ei nimic in drum la joaca.Mi se spunea ca sant fata si fetele trebuie sa fie ingrijite...si aveam si timp de joaca.Pe bunica am iubit-o mult mi-a fost o buna prietena(d-zeu sa o ierte)credeam ca o sa fie nemuritoare...acum mie dor de ea si plang..Am avut o copilarie frumoasa nu mi-a lipsit nimic dulciuri am avut in prostie tata lucra la laborator de cofetarie,de imbracat ma inbraca mama cu tot felul de rochitele(impletea ,se descurcau pe atunci nu prea se gaseau,sora lui mama imi facea rochite cand mai aveam cate u material)Eram un copil multumit si fara prea multe pretentii...nu dadeam din piciore sa plang vreodata sa imi ia ceva...asteptam linistita.De mica simte-am nevoia sa am prietene...prima mea prietena a fost Rodica era mai mare ca mine cu 2 ani....aici inchei...am putina treaba.
)era fain perioada aceea.pe ea si pe sotul meu am inceput s-ai cunosc c-am in aceeasi perioada...aveam 5 ani .Acum povestesc despre Rodica...nu ne-am certat niciodata ne-am facut mari si pe la 15 ani aveam tot felul de activitati foarte frumoase printre care stateam pe prispa si cuseam la gherghef pe etamina in culori traditionale romanest(cu melana),crosetam,impleteam,mergeam inpreuna la biblioteca acolo in sat,ne jucam foarte mult in drum (aveam nisip)eram singurele fete din mahala restul baieti.jucam fotbal noi eram portarite le echipe diferite,foarte mult am jucat turca si oina ,faceam gimnastica multa(roata podu,la barna)imi vine sa rad de tot ce am facut...cand ea a implinit 17 ani s-a maritat ...am avut un gol imens in suflet mi-a lipsit ptr ca a plecat in cealalta parte a satului...ma urcam pe gard sa o vad dar liniste...am plans mult atunci.Am fost la nunta ei era fericita si apoi mi-am dat seama ca nu mai trebuie sa fiu suparata din cauza asta.Mi sa intamplat sa aud o veste imediat dupa ce a facut nunta... eram in Galati..ca Rodica ar fi murit...am avut un soc am plans mult dar nu a fost asa, au dus-o intradevar la spital intr-o stare grava cu lumanarea in mana... avusese sarcina extrauterina.Acum prietena mea draga are un baietel infiat si inca 2 luati in plasament..........voi continua
?