Forum CopilulMeu

imi pare rau ca deschid jurnalul intr-un moment in care sunt foarte trista

Draga mea, nu voi incerca sa te incurajez...nici nu stiu cum si, in plus stiu ca asemenea stari vin pe un anume fond pe care cel mai bine il cunosti tu!
Ideea e, insa, ca vreau totusi sa-ti spun ca nu e bine pentru Rares! Incearca sa te inveselesti pentru el...el simte tot!
Crede-ma, am avut o sarcina plina de lacrimi (dar si momente frumoase), iar rezultatul e mai mult dectat evident: un copil extrem de sensibil!
Haide, toamna e totusi frumoasa!

Cellya, imi pare rau ca te simti asa. Poate e de vina si starea ta. Dar si eu te rog mult sa incerci sa iesi din aceasta tristete care te-a coplesit. Stiu ca e foarte greu,stiu ca ti-e dor si ca vrei sa plangi, dar mai stiu ca tu esti o luptatoare, ca ai puterea sa te ridici ori de cate ori esti doborata. Hai, capul sus, lasa lacrimile si tristetea. Rares are nevoie sa fii tare, pentru el.

Sigur e doar astenia de toamna. O sa fii bine, ai sa vezi!
Eu am reusit cumva sa scap de astenia asta.

cellya am o mare rugaminte la tine daca se poate si nu iti cer imposibilul ai putea sa imi spui unde pe acest forum ti-ai detaliat povestea vietii tale (daca ai facuto pe undeva)mi se pare interesanta si cum tu ai aproape 400 msg mii aproape imposibil in putinul timp care il am pe net sa verific.Astfel te pot cunoaste mai bine si daca iti voi da vreun sfat nu vreau sa pic ,ca din pom....eu sunt din Tecuci dar am plecat de 6 ani de acolo;au ramas acasa insa parintii, fratii mai mici si bunicii.

Cellya..te inteleg foarte bine..si eu aveam astfel de depresii, stari de melancolie, dar NICIODATA nu am avut astfel de stari de cand sunt insarcinata..si crede-ma ca nu sunt in cea mai fericita situatie..sunt singura, voi naste peste cateva zile, pe certificatul de nastere al copilului meu in dreptul "tatalui" va fi o linie..si cu toate astea, in sufletul meu e primavara..soare, caldura, lumina!

Nu am lasat nici o secunda ca norii sa-mi invadeze sufletul, pentru ca am fost constienta ca fac multa rau puiului meu...

Deci..te rog din suflet, gandeste-te la puiul de om pe care-l tii in pantec si incearca sa treci peste aceste momente...copilul tau trebuie sa zambeasca in burtica!

Pupici si sper sa devii mai optimista....inca e mult soare pentru fiecare!

draga mea
Hai fruntea sus ....visul sa dus odata cu ivirea zorilor....duca _se pe pustiuri....gata a trecut. Totul o sa fie bine pentru tine si bebe
VA PUPAM.

Cellya, eu zic ca si toamna e de vina, dar si sarcina iti da astfel de stari. Imi aduc aminte ca acum doi ani pe vremea asta traiam sentimente asemanatoare. Dar n-am ajuns niciodata sa spun ,,as prefera sfarsitul in astfel de momente". O parte din mine, care inseamna sufletul de mama, iti intelege durerea. Dar trebuie sa lupti, Cellya, sa depasesti momentele acestea. Cum bine ai spus si tu, bebe Rares este afectat de tristetea ta. Poate ca nu eu sunt cea care ar trebui sa te incurajeze, dupa tot ce ti-am facut, dar stiu ca tu esti o luptatoare si ca vei reusi sa treci peste toate. Gandeste-te ca e bine, ca ai un baietel care se dezvolta normal! Asta e tot ce conteaza acum. Hai, zambeste! Si nu-l crede pe Murphy!

Buna, Celia.
Ce as mai putea scrie acum, dupa ce fetele te-au incurajat asa de frumos???Si totusi, treaba e asta, sa fii deprimata de la un vis????Cand tu porti in tine un pui mic de om, care are chiar si acolo, in burtic, multa , multa nevoie de o mamicutza fericita.. Haide, capul sus, gandeste-te la ceea ce ai , nu la ceea ce ai pierdut si mai ales la ceea ce Dumnezeu iti va darui in curand. Ca si tine si eu am pierdut un bebel, chiar la 8 luni...Tu stii ce am simtit, pentru ca ai simtit si tu...Daca in prima sarcina eram superfericita, mereu fara griji, cu cel de-al doilea puisor, totul a fost schimbat..tresaream adesea fara motiv, ma gandeam adesea ca si tine ca ceva rau s-ar putea intampla..Dar niciodata, absolut niciodata nu m-am gandit la "sfarsit". Ci m-am rugat mereu la Dumnezeu sa-mi daruiasca un copilas sanatos, pe care acum il tin in bratze...Asa va fi si cu tine!! Priveste intotdeauna partea plina a paharului, nu te ingrijora pentru ceea ce ar putea sa vina, bucura-te pentru ceea ce ai! Multi pusici si mult curaj!

Cristina , tocmai ca sunt constienta ce rau ii fac eu lui acum . de aceea am si scris aici . am crezut ca descarcandu-ma aici voi merge inspre bine . azi e iar o zi frumoasa de toamna . incerc sa ma bucur de soarele ce e afara . si ieri am iesit in oras cu cumnata mea (a sosit din Italia).ne-am plimbat amandoua , am fost la un profiterol si un suc ....incerc sa fac ceva sa uit de toate gandurile . ieri (inca) gandurile mele erau aiurea ...dar sper ca voi gasi in curand iar linistea aceea care mi-o doresc. mi-am adus aminte cat de greu mi-a fost dupa cea de-a doua tragedie .incepusem serviciul dupa 40 zile si eu plangeam continuu ...au inteles sefii situatia....o zi , doua , dar pana cand ? singura mi-am dat seama ca imi pierd serviciul daca nu mai fac fata acolo . si MI-AM IMPUS si ce e mai important , atunci AM REUSIT sa merg mai departe . asta ar trebui sa fac si acum , dar cum spuneam ....sunt multe. daca ar fi fost doar visul ....era bine...s-au adunat multe . sunt probleme de sanatate cu sotul si ma sperie pt ca sunt pe fond nervos , psihic - eu stiu cat de greu se rezolva astea . noi am mai trecut prin asa ceva . pe langa astea ar mai fi si altele , legate de familia sotului ...si ne afecteaza si pe noi . avem suflet si nu putem fi altfel. astia suntem ...
voi reveni ..deocamdata atat pot sa scriu .....
va multumesc tuturor