Forum CopilulMeu

M-am hotarat sa deschid si eu un jurnal. M-am saturat sa vorbesc doar eu cu mine si sa nu reusesc sa-mi dau un sfat, o solutie.
Scriu aici poate va citi cineva si va intelege, ptr. ca cei carora am incercat sa le explic pana acum nu m-au inteles si nu ma cred.
In mine se da o lupta continua, dimineata pana seara si seara pana dimineata.
As vrea a fiu EU asa cum sunt dar nu pot. Eu nu-mi dau voie sa fiu cum as vrea sa fiu.
Ca sa ma intelegeti pot sa va spun altfel printre florile ce traiesc eu sunt o buruiana.Si tot incerc sa infloresc si eu dar nu reusesc. Asta ma omoara incet, incet, adica nu ma omoara ci ma inebuneste.
Am ajuns sa-mi fie asa rusine de mine!!!!!

nu am inteles exact ce problema ai
ce anume nu poti face sa infloresti?
ce nemultumire ai?
chiar acum am citit cealalta problema a ta (cu sotul) si acum...., sunt dezorintata un pic

Eu n-am citit ce-ai scris despre sotul tau dar am observat ca ai un bb de 5 luni si ceva. Lasa ce spun sau ce fac ceilalti. Nu esti o buruiana. Esti o floare foarte frumoasa care a rodit un copilas. E cea mai mare calitate umana. Concentreaza-te pe puiul tau si lasa restul lumii in pace.
Si eu trec prin perioade mai grele dar merg inainte pt ca fetita mea are nevoie de mine. Capul sus!

Mersi Guguluff ptr. incurajari.

Este groaznic atunci cand un membru al cuplului se ridica , ajunge sus si celalalt bate pasu pe loc sau mai da si inapoi.
De vreo 6 ani am acest sentiment de inferioritate, lupt si vreau sa fac si eu mai mult dar.....nu stiu ce se intampla , nu merge.
Acest sentiment a ajuns obsesie si sufar ingrozotor.
Este groaznic sa simti privirile celorlalti cum te inteapa. Sa simti ca te privesc ca pe o profitoare, sa zica ca "uite ce noroc a avut!!" si tu sa te simti ghinionista.
Este groaznic sa te simti singur in cuplu.
Am luptat asa mult pentru familia pe care o am, amandoi am luptat, am crezut ca vom fi cat de cat egali, ca vom reusi dar eu am ramas in urma rau si asta face ca relatia sa scartaie.
Am luat-o de la zero anul asta , asa a trebuit si asta ma complexeaza si mai tare.
Nu stiu cum as putea sa trec peste rusinea care m-a inundat, sa scap de complexe, sa merg cu capul sus, sa fiu impacata cu mine asa cum sunt, sa cred in mine.

Cred ca am sa consult un psiholog, vreau sa ies din starea asta, sa scap de acesta rusine, sa scap de gandurile urate si infricosatoare.

Tzuntzurica, mi se pare ca te invinovatesti prea mult... Si le dai apa la moara altora. Conteaza in primul rand relatia cu sotul tau. La vecini si cunoscuti (chiar si unele rude) eu n-as pleca urechea in locul tau, doar nu traiesti pentru parerile lor. De ce te subestimezi in felul acesta? E prima ta greseala si cea mai mare. Fii cuminte, ce-i cu gandurile astea negre?...

tzuntzurica, trebuie sa iesi neaparat din starea asta !! nu faci bine ce faci . prea te injosesti .din cate am inteles ....singura te subestimezi . sau n-am inteles eu bine ??? nu stiu unde ai scris de problema cu sotul , nu am gasit .
un psiholog e posibil sa te ajute . eu o pot recomanda pe dr. Mindu Sandrina .am inteles ca tu locuiesti in Mazepa si cabinetul dansei e langa tribunal ( bl.A8 ) . ti-ar fi aproape . . daca vrei nr de tf ti-l pot trimite pe privat sau messenger .( id : cellya2005)

hai ....fruntea sus . am trecut si eu prin multe dar nu las necazurile sa ma doboare . am luptat ....sa stii ca nu mi-a fost usor deloc ! viata e frumoasa si merita traita .trebuie sa stii sa te bucuri de orice lucru marunt din viata ta .

Cadbury stiu ca in primul rand conteaza relatia cu sotul dar relatia mea incet, incet se duce la vale si nu stiu care din noi scapa fraiele.
Poate eu ca nu sunt mai ambitioasa, ca nu sunt desteapta ca el, ca a trebuit sa o iau de la zero anul acesta si nu m-am sacrificat mai mult, ca depind financiar de el, ca am ales sa fac acest copil desi nu aveam terminata scoala.
Poate el care straluceste pe plan profesional,dar familia o neglijeaza . Mereu este obosit, cauta tot timpul sa faca activitati care nu implica mai mult de o persoana de parca ar vrea sa stea mereu singur.
Cand vad si simt acesta schimbare din partea lui nu ma gandesc decat ca vina este a mea. "Eu sunt vinovata pentru ca nu am o pozitie sociala", "eu sunt vinovata pentru ca m-am maritat cu el desi nu eram de nasul lui", dar il iubeam si el ma iubea," eu sunt vinovata ca am crezut in noi"....... si lista ar putea continua.
Am luptat mult pentru a fi impreuna, am invins multi oameni........... sau am crezut ca i-am invins ptr. ca "batalia' nu este gata.
De ce ma subestimez? Am zis sa fiu realista si sa vad unde este buba , am gasit-o la mine.
Ce-i cu gandurile astea negre? :Nu stiu ca numai la moarte ma gandesc.

Cellya mersi pentru informatii, trebuie sa vorbesc si cu el de psiholog, inca nu i-am spus ca vreau sa merg.
Trebuie sa ies din starea asta dar nu stiu cum
Cred ca singura, fara ajutor specializat, nu voi putea. Cred ca sunt bolnava cu capul. Am intrat intr-o stare urata rau, cu ganduri prapastioase, cu insomnii, cu dureri de cap....

Asa nu ajungi nicaieri... Stiu ca ti-e greu. Dar incearca sa te aduni, sa-ti pui ordine in ganduri, sa-ti stabilesti prioritati. Poate ca v-ati racit, da... Asta nu e bine, stii si tu, dar ce e de facut?!... Zici ca v-ati iubit... Ai incercat sa vorbesti cu el? O prietena a mea a trecut prin ce treci tu - ea atunci era insarcinata - si sotul ei nu mai avea ochi pentru ea... (pana la urma si-au mai revenit, dupa ce s-a nascut copilul, insa ceva a ramas rupt, deteriorat intre ei, niciodata nu va mai fi ca la inceput.) Evident, avea pe alta. Nu vreau si nu mi se cuvine mie sa dau aici diagnostice... Dar e posibil. In cazul acesta, mai vrei sa lupti? Mai poti? Mai merita? Astea sunt intrebarile la care trebuie sa-ti raspunzi... Si daca despartirea e singura alternativa, unde te vei duce? Ai vreun sprijin pe undeva (familie, parinti...)? Dependenta financiara de sot e cel mai rau lucru acuma... El iubeste copilul? Petrece timp cu el, ii e drag sa fie impreuna? Daca da, atunci poate ca asta e culoarul de comunicare cu care ai putea incepe. Stiu, el acuma e nervos si irascibil, greu ii intri in gratii, te simti ca si cand ai merge la audiente... Totusi, incearca sa discuti cu el, cat mai diplomatic cu putinta. Sa nu-ti mai faca viata grea. Aveti de crescut un copil, el are nevoie de ambii parinti... Daca e nevoie, scrie-i o scrisoare pe mail, din suflet.
La final, iarta-ma pentru sfaturi, nimic nu e mai nedrept decat un sfat, fiindca de obicei nu esti in cauza cand il dai si nu poti sti ce e in sufletul fiecaruia...

Cadbury te iert si-ti multzumesc pentru faptul ca intri la jurnalul meu si ca incerci sa ma ajuti.
Ce sa zic, in privinta copilului nu am nici un repros sa-i aduc. Este inebunit dupa Stefan, se ocupa de el. A fost un copil dorit chiar daca nu l-am programat.
Amanata? Nu stiu ce sa zic, nu cred ca are asa ceva. Am vorbit mult pe tema asta, chiar si aseara si neaga, stau si eu si ma gandesc si nu gasesc timp pentru amanta. La servici nu are cum sa-si faca o amanta, doar sa filtreze cu cineva, iar in restul timpului este acasa.
Despartire? As suferi mult daca s-ar produce, dar am pus in discutie si asta,l-am intrebat si l-am implorat sa-mi zica daca nu mai vrea si nu mai poate sa mergem impreuna pe acelasi drum ..., nu vrea sa ne despartim pe motiv ca ma iubeste, ca el se simte bine cu noi, ca este doar obosit si nimic altceva.
Da ne-am iubit, am luptat pentru iubirea noastra, mai ales el, a crezut mereu in mine si cred ca l-am dezamagit.

Aseara am dormit forte prost, am avut parte de un vis ingrozitor, un cosmar care nu m-a lasat in pace. Parca mi-a murit copilul si toata noaptea l-am inmormantat si l-am jelit. M-am trezit buimaca de cap si ca sa fie tacamul complet pentru saptamana asta soacra si-a anuntat o vizita la noi pentru cateva zile ...
Trebuie sa fiu fres ca doar vine pentru prima data la Galati si la noi. S-a hotarat sa ne calce pragu dar de ce chiar acuma cand eu nu am chef de nimic? Asa ce ma indispune prezenta ei. Ma incarc cu o energie negativa, sper sa fie o doamna si sa stea in banca ei. Sper dar nu cred.