Forum CopilulMeu

Viata e o alegere!
Traiesc cu intensitate clipa,sentiment...apoi intervine ratiunea,spiritul practic,corectitudinea...
Prea mult sentiment...a dat nastere esecurilor,suferintelor neastepate din partea celor dragi...
Prea mult sentiment neinteles,intampinat cu ratiune...a fost stins...
Au ramas drumuri incercate,drumuri fara sfarsit...dar am cautat alte cai...
Am gasit.
Am reusit sa controlez sentimentul...sa exteriorizez doar...ratiune...
Asta sunt eu???????
NU am ramas tot sentiment...dar sentimente ascunse...

Bine ai venit la jurnale, Lili!!!!
N-ar merge sa faci pace intre cele doua Eu-uri ale tale? Eu cred ca fara sentiment am fi mai saraci sufleteste, iar fara ratiune, am lua-o pe aratura!!!!
P.S. Poti sa detaliezi un pic?

Daca ai stii,Primrose,de cand dau tarcoale pe la jurnale...
Acum simt ca sunt pregatita...iar peste putin timp,nu...
Revin..

Da,pe masura ce trece timpul reusesc sa echilibrez balanta...chiar daca in suflet as dori sa fie mai mult sentiment...in acelasi timp ,ratiunea m-a ajutat sa depasesc multele situatii si ma intreb,oare nu-i prea multa ratiune in viata mea?
Ajungem la o varsta ,cand putem trage o linie si putem compara...
Corespunde visul initial cu realitatea?
De cele mai multe ori nu, si aici intervine ratiunea...ne reorintam din mers...putem pune din nou sentiment...
Cine sunt eu?
Sunt copilul docil si timid care nu a iesit din vorbele parintilor...
Sunt copilul care a plins sub plapuma si -a dorit sa nu fie ca parintii lui...
Sunt sora mai mare care a avut prea multe responsabilitati...Sunt sora mai mare care plingea si-si dorea altceva...
Sunt fiica care si-a dorit sa plece mai repede de acasa,satula de vesnicele neintelegeri dintre parinti...
Sunt fiica care nu a indraznit sa ceara mai mult parintilor,de teama sa nu supere....
Sunt fata maturizata inainte de vreme,cea care nu a legat prietenii decat pe baza ratiunii,de teama ca acel baiat in viitor sa nu se transforme in ,,tatal copilariei ei,,
Am urat barbatul care bea!Am urat barbatul care adora femeile!!
Si totusi...prima iubire...a fost sentiment...acel barbat in timp,urma sa se transforme in ,,tatal meu,,....
Sentimente reprimate...refuzuri... aparu sotul meu...a fost intai ratiune,multa multa ratiune...apoi sentiment puternic!!!!!
Lucruri pe care ratiunea mi le dictase initial,nu le acceptam categoric,acum sentimentul le transformase in realizarea visurilor ascunse...
Oare pragul 30-ului iti da aceste nostalgii??
Oare toamna??
Am pus prea mult sentiment...am pierdut,am plins...sunt mult prea rationala...dar in acelasi timp...sunt mandra de ceea ce am devenit...

Astazi,am dezamagit ...
Am dezamagit pe cineva care a investit sentiment in mine...dar nu suficient,ca sa poata intelege ca ratiunea in anumite cazuri primeaza...
Sunt rationala si actionez...
M-am schimbat eu??
Sau doar vreau sa-mi schimb stilul de viata...
Nu mai vreau sa traiesc ,,cursa sobolanului,,...
Vreau sa ma schimb,nu mai vreau sa traiesc in mediocritatea mea...nu mai vreau sa pun sentiment intr-un lucru care ma solicita mult prea mult fizic si emotional si sa neglijez, aspectele care defapt ma preocupa,familia-copiii...
A trebuit sa-mi stabilesc lista sentimentelor care primeaza ptr mine...
Si totusi cat imi doresc sa fiu rationala,ma deranjeaza ca am lezat...
S-au scurs 5 ani ptr familia mea ,cand...cred ca am fost egoista,nu mi-am vazut decat interesul...am pus pe prim plan profesia...am avut acomodari,impliniri,satisfactii,dezamagiri,umiliri...sentimente reprimate...
Multe nopti pierdute,mult suflet si munca depusa ptr ce?
Ce cautam noi in viata??Sentiment...dar sentimentul nu mi-a adus intr-un final satisfactia ...materiala...ptr a putea trai ca famile,ca om...
Sentimente reprimate...ratiune...se poate mai mult!!
Trebuie sa traiesc clipa!!!!Sa actionez ptr schimbare!Imi doresc sa-mi pot innabusi...sentimentele de regret,ca vor apare,e firesc,imi doresc sa am putere sa gasesc in orice o compensatie...
Acum ,ma doare...am inselat sentimente fiindca am vrut sa fiu raionala...

Cred ca fiecare din noi dezamagim pe cineva in fiecare moment in care ne urmam interesul. Nu vreau a se citi "interes economic" sau un interes egoist! Nu, ma refer la ceea ce face bine familiei, tie!
Cred ca noi, toate cele din jurul nabadaioasei varste de 30, traim concomitent asemenea sentimente contradictorii:si multumire si neimplinire; si dezamagire, dar si impacare; avem, dar nu avem...am castigat, dar am pierdut! Important e sa constientizam ca ceea ce avem e mai presus si mai valoros decat ceea ce am pierdut...pe traseul vietii...

Mi-am dorit sa fiu femeie puternica,am vrut si am crezut ca ma pot imparti intre familie,serviciu si o mica afacere...
M-am dorit a fii o buna profesionista,m-am dorit a fii o mama...cat se poate de echilibrata-dragoste-educatie...
Am suferit daca copiii au stat prea mult timp singuri,am tanjit dupa lucrurile pe care doream sa le fac cu ei ,in momentele cand Dunarea ne despartea si noptile lucrate...
Zilele le recuperam,preferam nopti...aveam timp ptr mine si copii mei...
Am suferit dorind ca relatia lor sa fie cat mai buna(cea dintre frati),am suferit ca pot oferi mai mult...dar timpul nu-mi permite...
Am vrut sa facem schimbarea...am vrut sa excludem ceva din viata noastra ptr a avea o FAMILIE...
Am simtit ca nu fac suficient,ca vreau mai mult...dar totusi ceva tb exclus,fiindca timpul nu-mi permite...
Am trecut prin ,,n,, faze,am presupus ca se intampla ceva cu mine...
De ce nu mai multumeste ceea ce am azi??
De ce lucrurile care pina azi erau cotidiene in viata mea,azi imi par banale si umile...
Toate aceste stari ale mele au fost alimentate...
Zilele acestea...urmaresc relatarile femeilor puternice...(emisiunea ,,femeia conduce,,)
Toate aveau satisfactii materiale,dar au lasat in urma pasii copiilor,nu s-au bucurat alaturi de ei...nu le-au fost aproape in momentele grele,nu au impartasit momentele de familie...acesta era regretul lor...
Si eu am pierdut pasi din copilaria fetei,alergand intre cele doua tarmuri ale Dunarii,intre pasiune si material...
S-au omis pasi in educatie,pe care a trebuit sa-i retusez,descoperindu-i mai tarziu...
Am vrut sa fiu o femeie puternica!
EU-femeie,EU-sotie,EU-buna gospodina,EU-mama iubitoare,EU-implinita profesional,EU-femeia care imbunatateste venitul familiei...
EU-am obosit...5 ani...EU-vreau altceva...
E legea firii...sunt femeie...sunt mama...sunt sotie...
Nu demult nu mi-ar fii stat aceasta fraza nici macar in gandurile cele mai ascunse...
Vroiam sa lupt!!!Dar satisfactia o avea numai EU-ul profesional...acum am hotarat sa restabilesc ordinea prioritatilor...
Apoi...zilele trecute o emisiune...
-subiectul dezbaterii,,nesimtirea,,
Mi-a atras atentia exprimarea dura...insa ma regaseam...
Esenta...daca esti intr-un mediu unde simti ca esti inconjurat de...,,nesimtire,,...incerci sa-l schimbi pe cel de linga tine si nu reusesti...nu esti obligat sa ramai acolo...reorienteaza-te cauta-ti locul...Cauta un loc cu mai putina...,,nnesimtire,,si cauta sa schimbi ceva in acel loc...
Autoeducare,reguli de convietuire....educa-l cat poti si pe cel de linga tine...

Azi...mi s-a sugerat ca sunt ...invinsa...
Ca am capitulat...ca nu sunt puternica sa lupt!
Dar nu mai vreau sa lupt!
Vreau familia mea,interesul familiei mele si...propriul meu stapin!
Dar replica...m-a durut!