Forum CopilulMeu

Revin la acest subiect, in acesta forma. Din graba, ieri am postat aiurea.
Le multumesc fetelor pentru incurajari. Da, D-zeu sa-l ierte si sa ne ierte si pe cei ce avem ganduri negre si nu tocmai cuvenite.
Chiar ma tem de gandurile mele; ma tem de tot ce fac, pentru ca am sentimentul ca nu e corect (crestineste vorbind), ca altfel ar trebui sa procedez. Dar daca fac cum e moral-crestineste, imi va fi rau si mie si copilului si sotului. Nu e pur egoism, ci mai degraba e o masura de precautie!
Nu stiu, sa trec la marturisiri? Sau sa ma opresc, e totusi un loc public, iar problemele sunt pe cat de reale pe atat de jenante si pline de incarcatura morala. Ma gandesc la "Cinsteste-ti parintii!".
Aseara, in timp ce-l culcam pe Ton, ma gandeam cum m-as simti daca copilul meu ar face ceea ce fac eu acum?
Sigur, n-ar fi cazul sa se ajunga la asa ceva, dar...?

Jo_ana, incearca sa te rogi, iti va face bine! Iti vei elibera mintea de ganduri negre, vei gandi pozitiv si asta iti va influenta in bine intreaga zi, iar daca vei ramane inchistata in resentimente, asta intr-adevar nu poate aduce mult bine pentru tine si ai tai! Te rog, linisteste-te, ia-ti o pauza si, cu o iconita in fata (sau cu mai multe, sau chiar si fara, daca nu ai), incearca sa intri in comunicare cu Dumnezeu si cu Maica Domnului, vei vedea ca imediat ti se va lua o gheara de pe suflet... Nu-i bine sa raspunzi la rau cu rau, ca asta amplifica raul si-l inmulteste!... Indiferent ce au facut socrii cu voi candva, iarta-i, nu pentru ei, ci in primul rand pentru tine si familia ta! Iarta-i si roaga-te pentru sufletul lor, pune-i primii pe lista de rugaciune!
Eu am patit acum cativa ani ceva de genul asta, nu puteam ierta, ma chinuiam groaznic, am stat de vorba cu o doamna foarte de treaba, mama unei prietene a mea care a emigrat in Canada...Si ea m-a invatat sa merg la preot si sa ma spovedesc, sa ma rog, sa iert, sa iau totul de la capat si sa reconsider toate cate mi s-au intamplat... Asa am facut si mi-am eliberat sufletul... Am putut relua legatura cu persoana cu care avusesem eu conflict, cu inima usoara... M-am gandit mereu la "iarta-ne noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri..." Si mi-am dat seama ca si eu sunt plina de greseli, ca nici eu nu sunt perfecta... Nu-i bine sa judecam, nu avem caderea necesara, doar Dumnezeu stie de ce sunt unele lucruri in viata oranduite intr-un anumit fel... "Nu cerceta aceste legi...", vorba poetului.
Doamne ajuta!

Da, stiu la ce te referi; chiar sunt o peroana credincioasa, de-aceea ma si tem de ceea ce fac. Nu le port pica (de fapt cu soacra ar mai fi), chiar mi-e mila de ea, dar asa cum vrea ea s-o ajut nu pot. Pentru ca ar insemna sa ne distrugem toata familia.
Problema este urmatoarea; poate ai citit si la "Pauza de cafea" Socrul meu ..D-zeu sa-l ierte!De cand ii stiu eu (5 ani)erau incurcati rau cu alcoolul. Nici in vizita nu se putea merge neanuntat cu timp bun inainte! Eu si copilul meu nu am servit nimic la masa lor din motive de igiena. Soacra se pare ca are aceste probleme de zeci de ani! E...nu stiu cum sa ma exprim...parca de pe alta lume!
Acum ea vrea sa vina sa se mute la noi!
Ei, aici e problema: nu pot s-o las cu copilul; nu pot s-o vad zi de zi!
Si, tocmai pentru ca am frica de D-zeu, ma tem ca gresesc! Adica am sentimentul acele: e mama sotului meu. Nu ma gadesc la rautatile ei, dar chiar ne-ar face praf!
Si eu stiu ce-am gasit si in viata sotulul meu atunci cand ne-am cunoscut!
Nu vrea sa accepte ca o vom vizita cat se poate de des, ca o vom ajuta cu bani si ca-i vrem binele! Daca nu e cum vrea ea, atunci nu e bine!
Dar vreau sa sper ca alegerea noastra e buna si ca, daca si ea va dori, totul va fi bine!

Multumesc pentru vorbele bune si pentru incurajari!

Jo-ana, imi pare rau sa aud de problemele pe care le ai si sa stii ca te inteleg foarte bine. Chiar si legat de partea cu igiena.
Voi aveti deja familia voastra, viata voastra si daca ea nu vrea sa accepte asta, e problema ei. Nu trebuie sa te simti tu vinovata, chiar n-ai de ce. Ati luat hotararea cea mai buna, aveti dreptul la intimitate, trebuie sa va puteti trai viata asa cum simtiti. Ea ar fi un intrus in casa voastra, sper ca nu sunt prea dura. Dar sunt de parere ca, a locui impreuna cu parintii, indiferent cat de buni ar fi, inseamna ingradire. Cand nu exista alte solutii, asta e, dar asa...
Imi pare rau si pentru vara ta pierduta, dar gandeste-te ca vor veni alte veri, alte concedii, de care o sa va bucurati din plin. Viata e parsiva cateodata, nimeni nu scapa de ironiile sortii.

Subscriu celor spuse de Cristina...

Azi ma simt bine: copilul e bine, noua ne este bine; ma gandesc la vara dusa, cu un usor regret, dar ma gandesc cu emotie ca peste 3 saptamani trecem intr-o noua etapa: prescolari! Am emotii si sunt tare mandra de motanul meu. Pana atunci facem provizii pentru iarna, nu vrem sa ne ramana camara goala, asa ca nu avem timp pentru ganduri negre!
In week-end am sarbatorit o zi de nastere, cu intarziere, dar atunci chiar nu aveam dispoziti necesara. Acum a fost super: iar puiul ne-a servit "ca la restaurant"!
Pape-l mama de chelner, ca a luat si comanda cu pix si carnetel (cum a vazut la mare!)
O toamna lunga si frumoasa, ne asteapta!

Ma bucur ca ti-e mai bine. Si toamna are frumusetile ei...

Ce bine ca te-ai mai linistit! Spor la conserve! Ce faci, zacusca?

Desi eu sunt cam pe langa subiect, in sensul ca nu prea stiu clar cu ce probleme te confrunti (poate ai mai scris despre problemele voastre in alta parte si eu nu stiu), imi dau si eu cu parerea.

Tu de ce te framanti? Pt ca ai impresia ca potrivit credintei ar trebui sa intorci si celalalt o obraz si sa o primesti la voi pe soacra voastra? E lasa ca nu e chiar asa. Eu cunosc un preot care nu spune: taci tu ca esti mai mica si fa ca soacra ta; ci spune: parintii ar tr sa stea separat de copii.
Un om intelept, nu crezi?
Bineinteles ca ar fi destui preoti care ar spune ca trebuie sa iti infranezi resentimentele si sa o primesti in casa. Dar asta ce ne arata?
Ca toata chestia asta privita din pdv al preotilor, a credintei este interpretabila! Eu prefer sa aleg ceea ce spunea preotul cel intelept (asa il consider eu!).
Sper ca am inteles cat de cat ce problema te macina si sper ca am fost cat de cat inteligibila in exprimare.

Cel putin deocamdata, nu ma framant: ea pare a fi cat de cat bine, ceea ce tine de bun simt, fac, dar mai mult nu...!Vom vedea ce va mai fi!

Ieri am facut 25 l bulion: asa frumoase sunt sticlele mele de teddi Si Ton a fot incantat, desi l-am cam neglijat: dar' n-are nimic, ca agasit el ce sa faca!
Iar sotul meu e cel mai harnic si intelegator din lume: pacat (?) ca nu face si el gura mai mare cand incep eu! Ca-i nasol sa te certi singur!!!